Pe fondul unui "razboi al monedelor" intre Statele Unite si Europa, pe de o parte, si China, de cealalta parte, abilitatea de a influenta ratele de schimb revine in atentia bancilor centrale.

In Romania, interventiile Bancii Nationale a Romaniei pentru a mentine leul pe linia de plutire sunt binecunoscute, analistii fiind de parere ca, altfel, cursul ar ajunge in jur de 5 lei/euro.

La nivel international, insa, mecanismul de schimb valutar este mult mai complex, iar interventiile asupra dolarului, monedei euro sau renminbi-ului (moneda chineza) influenteaza intreaga economie globala.

Ultimul scandal major al valutelor a avut loc in 1992, cand Banca Angliei a intervenit asupra ratei de schimb a lirei sterline, la un cost extrem de ridicat, insa in favoarea lui George Soros, despre care multi analisti sunt de parere ca a generat atacul asupra monedei britanice.

De atunci, banca centrala britanica a evitat orice fel de interventie, intarind opinia generala ca bancile centrale ar trebui sa se concentreze doar asupra stabilitatii preturilor interne.

De asemena, tot de atunci a inceput sa se puna in aplicare o alta strategie, bancile centrale fiind de parere ca influentarea ratei de schimb valutar nu poate avea un efect pozitiv decat pe termen foarte scurt.

Astfel, in Occident, monedele principale au avut un curs liber, stabilit doar de piete, un sistem care, insa, nu a ajuns si in Asia.

Crizele financiare asiatice din 1997 - 1998 au convins guvernele si bancile centrale ca tarile care mentineau controlul asupra ratei de schimb reuseau sa se redreseze mai rapid decat cele cu un curs liber, insa era nevoie de rezerve valutare mai mari.

Aceasta este si explicatia faptului ca majoritatea monedelor asiatice au o rata de schimb fixa, raportata la dolar, iar rezervele valutare sunt la