Preşedintele venezuelean Hugo Chavez, care a decedat marţi la Caracas din cauza cancerului, a avut carieră lungă şi tumultoasă, fiind ales la conducerea ţării pentru prima dată în 1998, după ce s-a remarcat printr-o lovitură de stat ratată în 1992, relatează AFP.
1992 - Locotenent-colonelul paraşutist Hugo Chavez preia conducerea unei lovituri de stat eşuate împotriva preşedintelui Carlos Andres Perez.
1994 - Chavez şi tovarăşii săi, condamnaţi pentru "rebeliune militară", sunt eliberaţi din închisoare în cadrul unei amnistii prezidenţiale.
1998 - La conducerea unei coaliţii de partide, majoritatea de stânga, Chavez este ales preşedinte, în decembrie, cu 56% din voturi.
1999 - El convoacă un referendum în vederea creării unei Adunări Naţionale Constituante, iar noua Constituţie venezueleană este aprobată cu peste 70% din voturi.
2000 - Chavez este reales preşedinte pentru un nou mandat de şase ani, cu 56,9% din voturi.
2001 - Sunt votate 49 de legi, inclusiv unele care autorizează naţionalizatea terenurilor, petrolului şi băncilor, suscitând furie şi manifestaţii din partea opoziţiei.
2002 - După numeroase greve în sectorul petrolier, Confederaţia Muncitorilor din Venezuela (CTV) şi organizaţia patronală Fedecamaras cer, la 6 aprilie, în cursul unei manifestaţii uriaşe, la Palatul prezidenţial, plecarea lui Chavez de la putere. În cursul operaţiunilor de reprimare sunt ucise 19 persoane, iar alte câteva sunt rănite.
- 11 aprilie: Statul Major militar încearcă să dea o lovitură de stat.
- 12 aprilie: comandantul forţelor armate Lucas Rincon anunţă că Chavez a acceptat să demisioneze.
- 14 aprilie: Chavez revine la preşedinţie cu ajutorul unor militari loiali şi mai ales a mobilizării a mii de simpatizanţi care ies pe străzile din Caracas.
2003
- 2 februarie: zi de grevă generală, în cursul că
