Promovand initiative care sa dea bine si la imagine – lucru de оnteles, cata vreme este vorba de politica – prefectul Radu Prisacaru a constituit un grup "excursionist" оmpreuna cu care sa se plimbe prin tarile proaspat intrate оn Uniunea Europeana. Din acest grup fac parte oameni de afaceri, invitati sa participe la aceste excursii sub semnul unui imperativ, enuntat de acelasi prefect liberal: ceva de genul "trebuie sa оntelegem cum aceste tari au reusit sa depaseasca socul integrarii!". Ei bine, parca оncercand sa aplice "sollen"-ul kantian оn domeniul economic si facand din problema integrarii un scop оn sine, prefectul Prisacaru a organizat deja o astfel de vizita оn Ungaria, de unde grupul respectiv s-a оntors, putem banui, cu o experienta pe cinste, ale carei rezultate оnca sunt asteptate. Mai nou, o alta vizita de acest tip a avut loc оn Polonia, cea mai mare tara recent integrata, si despre care stim ca a negociat la sange cu UE оn ceea ce priveste domeniul agriculturii. Este deci de оnteles, оnca o data, interesul aratat de prefectul iesean unor astfel de tari, de la care chiar avem ce оnvata. Dar procesul de оnvatare de la tari precum Ungaria sau Polonia ar trebui sa оnceapa de undeva mai din urma. Pentru ca astfel s-ar putea оntelege ca Ungaria a ajuns unde este astazi tocmai pentru ca s-a opus, оnca din 1956, unui comunism imbecil, preferand mai lejerul socialism al gulasului. La fel, Polonia a avansat fata de neostalinista Romanie a lui Ceausescu оnca de prin anii ’70, cand "Solidaritatea" contura, alaturi de Biserica Catolica, germenii unei societati civile ce a contribuit la pozitia pe care astazi aceasta tara o are. As spune deci ca, cele doua state pe care prefectul Prisacaru si oamenii de afaceri s-au hotarat sa le viziteze s-au cam apucat sa atenueze din timp "socul integrarii". Pentru Romania ca tara, pentru judetul