Pe acest fundal cultural cam pauper, cateva siluete se impun categoric pe canavaua vietii culturale iesene. In afara de Universitate, a doua institutie de cultura a Iasiului este, fara doar si poate, Editura Polirom. Nu am sa ma refer la oamenii care ostenesc acolo, dintre care pe multi ii cunosc, nu am sa ma refer nici la creierul acestei edituri, la Silviu Lupescu, pentru a nu fi banuit ca aduc osanale unor persoane anume.
Nu, la nimic din toate acestea nu imi umbla mintea. In plus, mi se va putea reprosa, Polirom nu mai e de mult o editura ieseana si atat. Stiu si asta, dar matca a ramas tot in orasul acesta. Mie unuia mi-a intrat in reflex: cand iau un taxi, ii indic soferului sursa: "La Polirom! ". Cand nu stie unde vine asta, il mustru amuzat si-i explic. Dar tin secret in gand ca e rusine sa fii iesean si sa nu stii unde se afla sediul prestigioasei edituri.
Un lucru mi se pare esential: dintre toate editurile, mari sau mici, cu care se afla in concurenta, Polirom este cam singura care a indraznit sa-si impuna si sa sustina, indiferent de profitul material, un program cultural. Nu unul editorial, ci unul care se arata, la cativa ani de la lansarea sa, decisiv pentru soarta literaturii contemporane. A investit masiv in scriitorii romani, iar acest lucru se cunoaste acum. Ne amintim cu totii cat de dificil se debuta acum 5-6 ani, cat de greu puteai urmari productia editoriala, cat te puteai zbate sa-ti procuri o carte despre care auzisesi de la norocosi ca ar fi foarte buna. Lansand colectia Ego. Proza, editura a acordat o sansa foarte mare tinerilor prozatori valorosi. I-a tiparit in tiraje de nesperat cu putin timp inainte, i-a promovat, le-a dat sansa de a se arata lumii. Scriitori de certa notorietate precum Razvan Radulescu, Bogdan Popescu, Ion Manolescu, Dan Lungu, Florin Lazarescu, Lucian Dan Teodorovici, Filip Florian, Sorin Stoica,