Aşa cum era de aşteptat, cele două texte din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive care ar fi permis soluţionarea cu efecte „erga omnes” (opozabile tuturor) a proceselor privind clauzele abuzive a fost amânată pentru luna octombrie.
Determinantă în această decizie a fost intervenţia BNR şi a dlui Isărescu personal care au arătat public că, dacă aceste reglementări s-ar aplica, băncile ar pierde 1,3 mld euro, aceste pierderi urmând a se regăsi în patrimoniul deponenţilor.
Deşi noi „ştiam” că depozitele de pâna la 100 de mii de euro sunt garantate de stat, aflăm acum, în mod oficial, că s-ar putea ca, în cazul acelor bănci care ar „pierde” 1,3 mld euro, această garanţie să nu prea existe.
De banii deponenţilor te atingi, aşa cum ne-au demonstrat bail-in-ul băncilor cipriote şi cazul bail-in-ul băncii spaniole Bankia, doar în caz de (pericol de) faliment al băncii.
Cam asta ştim acum, chiar din gura dlui Isărescu. Şi mai ştim că cele 2 bănci care au reale probleme cu clauzele abuzive (celelalte 7-8 bănci date în judecată pentru evacuarea din contracte a clauzelor abuzive având cifre reduse în domeniu) sunt atît de „puternice” încât ar avea probleme de dimensiuni cataclismice, dacă ar fi nevoite să restituie debitorilor lor plăţi nedatorate de 1,3 mld euro. Căci de banii deponenţilor te atingi, aşa cum ne-au demonstrat bail-in-ul băncilor cipriote şi cazul bail-in-ul băncii spaniole Bankia, doar în caz de (pericol de) faliment al băncii : ca să salvezi banca, taxezi depozitele mai mari de 100 de mii de euro sau transformi toate depozitele în acţiuni emise de bancă (nişte adevărate bilete de loterie, câtă vreme banca are dificultăţi financiare).
Să ne aşteptăm, deci, la un bail-in românesc?
E un model la care dl Isărescu nu doar că a achiesat anul trecut, dar la care a contribuit din plin, căci a lucrat - instituţional, desigur - l
