Ultimul debut consemnat la Editura Junimea ne-o aduce in atentie pe poeta Cecilia Simona Roiu, din generatia tinerilor junimisti ieseni, care se prezinta publicului cu volumul "Umbra paiugelor", prin care isi initiaza intrarea in randul scriitorilor urbei.
Intr-o frumoasa realizare grafica, cartea reuneste selectia creatiilor autoarei, intr-o aparenta eterogenitate, justificata de orizonturile deschise ale tineretii. Este normal, de altfel, sa-ti incepi demersurile artistice printr-o eterna cautare, prin abordarea diferentiata a subiectelor destinate metaforei, dar poate tocmai acest tip de discursivitate confera si unitate si perspectiva.
Fum, vant, respirare, vartej, ratacire si multe alte asemenea cuvinte intrate in constructii lirice arata propensiunea subiectiva a poetei catre panorama deschisa a inaltului ("cu mainile indreptate catre cer"), a visarii ("inchipuie-ti ca esti gol"), a ridicarii sublime ("maine Dumnezeu ma va cuceri") catre un spatiu dinspre care se pot privi cu maretie constructiile existentei. In acelasi timp, sufletul inca experimentator al poetei, sufletul cautand, imagineaza toposuri pline de armonie si echilibru, rupte din cele ce sunt definite ca "un anotimp cu infatisare absurda".
Dar cel mai pregnant element intrat in subconstientul autoarei, des intalnit si descris in poemele de fata, pare a fi vantul si prin el trecerea, miscarea prelunga dintr-o parte inspre alta a lumilor.
Ramane, asadar, sa urmarim acest tip de voiaj pe verticala absoluta a constiintei, ori pe orizontala eterna a existentei, ambele coordonate fiind aspiratiile unice ale poetei. Cum drumul ramane intotdeauna nesfarsit ("zilnic respir ceremonios/ varsta maratonistului"), calatorul se opreste din cand in cand la odihna prin iubire, prin amintiri sau proiecte, desi adevarata esenta pe care o intalneste este "ratacirea" ("dupa ce ai devenit