„Noi am compromis socialismul si o sa compromitem si capitalismul". A zis-o Mircea Dinescu, pe cind nu se livrase cu totul televiziunilor mogulesti. Primul discurs public, in Piata Victoriei (ce nu devenise inca Piata Revolutiei), al lui Iliescu a inceput cu: „Stimati tovarasi!", la care multimea a replicat: „Nu sintem tovarasi! Nu sintem tovarasi!". S-a mai intimplat ca - reflex conditionat? - Iliescu a inceput sa dea din mina, precum proaspat Impuscatul. Multimea l-a pus la punct: „Nu mai da din mina! Nu mai da din mina!". Cred ca acesta a fost primul soc al inadecvarii. „Ultimul, cu voia dumneavoastra, inscris pe lista" si-a dat seama ca va avea o opozitie puternica pina a pune mina, solid, pe haturile puterii - si astfel a inceput - mai ales prin Televiziunea Romana... Libera - campania de dezinformare, de manipulare, de intoxicare. Mai ales ca emiteau pretentii la putere si cei ce n-au mincat salam cu soia, de-alde Cimpeanu si Ratiu. (Ce decadere, sa-l vezi, dupa 20 de ani, pe Radu Cimpeanu facind lobby pentru urmasul lui Iliescu!). Peste toate, urmau sa vina mosierii, patronii de fabrici si uzine, altfel zis, exploatatorii, sa ne deposedeze de averi. Regele Mihai, aterizat cam incognito la Otopeni, era alergat prin tot Bucurestiul si urcat cu forta in avionul din care tocmai coborise. „Cine da in mine da in fabrici si uzine!", „Nu ne vindem tara!" au devenit sloganurile originalei democratii iliesciene. Prima mineriada, din ianuarie-februarie '90, a fost ca o incalzire pentru cele ce vor urma. Efectul de manipulare era atit de eficient, incit in mai '90, de Duminica Orbului, romanii l-au votat ca orbii pe „ultimul pe lista". „Romania profunda" nu doar ca „a incremenit in proiect", dar s-a si dezlantuit - impotriva cui? Impotriva celor care, avind sansa de a nu muri la revolutie, pazeau cu sfintenie Kilometrul Zero, Zona libera de comunism. „Moarte intelectualil