« În 2013 public o carte despre minerii de cărbune din Valea Jiului. « Carnet de charbon » este o parte infimă de memorie industrială.»

Gabriela Lupu :Prezentarea rubricii tale mă duce cu gîndul la întîmplarea aceasta: Eram mică. Am crescut într-un mic sat. Parinţii îmi spuneau mereu “să vorbeşti la lume pe drum”. Într-o zi am plecat în excursie la oraş cu şcoala. Mergeam doi cîte doi de mînă urmînd-o pe doamna învăţătoare. Urmînd sfatul părinţilor, încep să-i întreb pe toţi trecătorii oraşului “ce faci?”. Astăzi, ultima luni din luna aprilie, anul 2013. Luminile străzilor s-au aprins, se lasă noaptea, maşinile trec pe străzile Parisului, turiştii se înghesuie în bistro-uri, se aude murmurul unui rîset. Portocalele sunt sub lampă. Oare ce fac? Nu ştiu. Este luni. Cu ce vă ocupaţi în 2013? Gabriela Lupu : În 2013 public o carte despre minerii de cărbune din Valea Jiului, « Carnet de charbon ». Mare mi-a fost bucuria cînd m-am dus la editura Filigranes să văd cartea, proaspăt ajunsă de la tipografie. Mi-a trebuit timp sa mi-o însuşesc. “Ca sa stii unde mergi, uită-te de unde vii”, spune un proverb. Ma gîndesc de ce amintirile, istoria, trecutul sunt importante. Sunt baza unei noi construcţii? Ce fac cînd nu ştiu de unde vin? Cînd nu ştiu ce s-a întamplat înainte de a exista? Daca lumea e o continuitate, şi această continuitate se destramă? Cine sunt dacă nu ştiu de unde vin? Copiii minerilor din Valea Jiului nu vor mai fi mineri. Oare ce vor deveni? Carnet de charbon este o parte infimă de memorie industrială, de memorie colectivă. În 2013 desenez. Cînd desenez reinventez lumea. Rîd în nas realităţii. Îmi deschide porţi, îmi deschide inima. În 2013 alerg. Cînd alerg oraşul îmi aparţine, străzile devin proprietatea mea. Un sentiment de libertate. În 2013 fotografiez. Cine/ ce anume v-a tăiat răsuflarea (de indignare, de încîntare...) în ultima vreme? Gabriela L