Se dedică lui "Moşu" Eugen Şi stai să vezi, moşule: odată au prins un somn de 450 de kilograme! Avea 9 metri lungime! Au folosit ca momeală o oaie! Tot dispăreau de pe Dunăre raţe şi gîşte, dar cînd a luat şi doi copii...! Aşa mi-a spus Moşu sîmbăta trecută, dimineaţa pe la şase şi-un sfert trecute, în timp ce-mi întindea linguriţa, să pun zahăr în cafea. Şi-atunci mi-am spus că o zi începută cu astfel de poveşti nu are cum să fie una obişnuită. Cu remuşcări palide (şi cu ajutorul unui nene care tocmai mulsese vacile) îl trezisem pe Moşu - vorbisem de cu seară să începem ziua la baltă, cu undiţele; acum, el avea ochii roşii şi-l durea puţin capul - citronada pe care-o băuse cu cîteva ore în urmă fusese prea acidă. Sub teii din faţa conacului, lîngă mese, se zbătea un pui de stăncuţă, rănit nu se ştie cum. Ia-l de-aci, moşule - spuse nea Eugen omului care tocmai dusese laptele la bucătărie -, că pe-asta nici cîinii n-o mănîncă, c-are carnea acră! Peste Dunăre, unt pe pîine de secară prăjită, plutea un abur; dinspre bulgari, se auzea ecoul cîtorva pescari ce dădeau la clonc - un soi de cană mai mare cu care loveşti apa, sunetul său enervează somnul din adîncuri şi-l face să se repeadă asupra momelii agăţate de barcă. Bulgarii ăştia merg la risc - ori îi arestează poliţia lor dacă-i prinde, că e interzis ce fac, ori le rupe somnul braţul, dacă e unul mai mare şi sare la mîna care dă cu cloncu'! Excitat de cîte lucruri noi aflasem în acel început de zi, am trîntit uşor ceaşca pe lemnul mesei şi-am spus Hai, moşule, că ne-aşteaptă peştele-n baltă! Nea Eugen a luat găleata cu rîme, eu cutia cu viermuşi de mălai, ne-am suit în maşină, am urcat drumul de la Dunăre spre primărie şi-am făcut spre Severin. În spate, înspre Bistreţ, nu foarte sus, soarele încingea cerul. Urmau cîteva ore în care avem să prindem caras cît o palmă mare şi baboi ceva mai mic. În rest, pace.