Cele două decenii care au trecut de la disoluţia Uniunii Sovietice au fost o „mină de aur” pentru istorici – „de aur”, pentru valoarea informaţiilor descoperite în arhive şi memorii, şi „mină”, din cauza eforturilor frustrante, intense, care trebuie depuse pentru a aduce informaţia la suprafaţă.

În multe sensuri, abia am început să înţelegem istoria sovietică; ce am făcut până în prezent a fost să compilăm mărturii şi arhive referitoare la evenimente cândva secrete. Dar sunt atâtea lucruri pe care încă nu le cunoaştem. Iată lista de mistere sovietice care aşteaptă să fie descoperite:

10.Cât de eficient au informat serviciile de informaţii externe conducerea sovietică? Când a venit vorba despre analizarea Iniţiativei Strategice de Apărare (SDI) a lui Ronald Reagan, Kataiev spunea că întotdeauna KGB-ul supraestima pericolul, agenţiei fiindu-i teamă să nu-l subestimeze. Gordievski spunea că multe rapoarte ale KGB erau compilate din informaţii apărute în ziare din cauza lipsei unor surse mai bune. Cât de bune erau informaţiile KGB-ului? Cât de sistemică a fost înclinaţia de a spune conducerii ce-şi dorea să audă?

9. Uneori, un secret poate fi ascuns într-o mulţime de date. Timp de mulţi ani Statele Unite au fost nedumerite asupra modului în care economia sovietică era legată de necesităţile de securitate şi apărare. Având sisteme economice diferite, monede, materiale şi metode diferite de construcţie, costul de producţie al unui tanc sovietic era cu siguranţă diferit de cel american. Chiar şi rapoarte contemporane interne, cum a fost cel realizat de Vitali Kataiev, unul dintre angajaţii Comitetului Central, pe care l-am folosit în cartea mea „The Dead Hand”, lăsau multe întrebări fără răspuns. Kataiev estima că 20 de procente din economia sovietică erau destinate apărării (CIA estima 15-17%), dar erau multe variabile, de la calculul real al costu