Usain Bolt e un atlet mare pe cale să devină mit. Cînd vom afla că mitul s-a dopat va fi prea tîrziu şi nu vom avea nici o satisfacţie
Nu am nici o reţinere şi nu mă interesează ce o să spună corul pios al virginelor olimpice. Sînt convins că Usain Bolt se dopează. Nu am dovezi, dar am un bun simţ rebel. Lista marilor atleţi, deseori jamaicani, care au fost depistaţi pozitiv, după ce au fost proslăviţi superpozitiv în numele idealului olimpic, e mult prea lungă. Apoi, vin cifrele. Carl Lewis, fostul suprem al sprintului global, se pricepe cît de cît şi a spus-o încă din 2008: “Dacă un atlet aleargă anul ăsta 10:03, iar anul viitor trece la 09:69 pe sută şi dacă nu pui asta sub semnul întrebării, înseamnă că eşti stupid. Punct!”
Bolt a contrat atacîndu-l pe Lewis pentru lipsă de caracter, dar nu a avut nimic de spus despre cifre şi despre progresia lor inumană. După 5 ani şi încă o salbă de jamaicani suspendaţi, Agenţia Mondială Anti-Doping (WADA) a făcut o descoperire geografică majoră: Jamaica e o insulă scăpată de sub control. WADA a aflat că, pur şi simplu, Federaţia Jamaicană de Atleltism a lăsat baltă controalele antidoping şi că frumuseţe de lot jamaican, în frunte cu legendarul Bolt, s-a prezentat la Olimpiada de la Londra fără să fi fost atinsă de un singur test în ultimele 5 luni dinaintea Olimpiadei. Sigur, asta nu dovedeşte nimic.
Din păcate, sporturile de cursă individuală au renunţat demult la dreptul de proces corect. După megafarsa Lance Armstrong, conspiraţia a devenit premiza adecvată şi probantă a ciclismului şi atletismului. Să nu uităm, cazul Armstrong a început cu murmure, a continuat cu excomunicarea ziariştilor-necredincioşi de la L’Equipe şi s-a încheiat după ani de negaţii indignate cu prăbuşirea sistemului. Acum, lasoul a început să se strîngă în jurul fabricii de sprint jamaicane. Vom afla peste cîţiva ani, cînd Bolt v
