Arta adevarata - vrea sa ne spuna Harms - este la fel de reala ca realitatea, ea este prima realitate. Mai mult, ea creeaza lumea. Anul acest s-au comemorat saptezeci de ani de la moartea lui Daniil Harms (1904-1942), un scriitor rus, care s-a nascut la Sankt-Petersburg si a murit tot in Sankt-Petersburg de inanitie, cum se spune „pe domneste", adica de foame. Era in timpul blocadei Leningradului de catre trupele germane fasciste. Locuitorii orasului Leningrad (fost Sankt-Petersburg) sufereau de foame, astfel ca la spitalul psihiatric, unde era internat Harms, nu mai ajungeau alimente chiar deloc. Daniil Harms se internase la spitalul psihiatric, adica la un spital pentru cei cu boli mintale, pentru ca se prefacea nebun, ca sa nu ajunga la inchisoare. Voia sa „se dea nebun", fiindca persoana lui Harms nu era pe placul regimului dictatorial comunist de atunci. Harms fusese arestat cu cateva luni mai inainte, pentru ca prea li se parea comunistilor ca seamana cu un spion fascist: avea pipa, se imbraca elegant in stilul „dandy" al oamenilor excentrici, adica al celor iesiti de pe linia obisnuita, ordinara de comportament. Era incruntat, cu orbitele lui proeminente, aproape sinistru, asa cum il vedem intr-o fotografie portret. Dar el juca un rol: acela de „dandy" liber si stapan pe sine. Acelasi rol il juca la noi Mateiu Caragiale, tot un scriitor liber, descarcerat de sabloane. De fapt, Harms era un om liber, iar aceasta deranjeaza intotdeauna in orice regim dictatorial - comunist sau fascist. Si pare ca nu este intamplator ca cele doua regimuri „si-au dat mana", ca sa lichideze pe omul liber pe nume Daniil Harms. Pe bietul Harms l-a costat ca s-a aratat a fi un om liber, non-conformist. L-a costat totul: opera si viata. A fost arestat de mai multe ori, a fost exilat, pentru ca el, ca om liber, nu gandea in sabloanele de gandire ale regimurilor totalitare. Iar sustrager