Cu Angela Merkel sigură de un nou mandat de cancelar, schimbarea promisă de alegerile din Germania nu va fi una bruscă.
Teoretic, scrutinul de duminică a marcat o pendulare spre dreapta, care va permite formarea unei coaliţii guvernamentale între creştin-democraţii dnei Merkel (CDU), plus colegii lor creştin-sociali din Bavaria (CSU) şi Partidul Liberal Democrat (FDP). În realitate, la nivelul opiniei publice, se menţine un echilibru delicat între stânga şi dreapta.
Pierderile suferite de principalele partide, care au guvernat în tandem în ultimii patru ani, s-au contabilizat în câştiguri ale partidelor mici.
Alegătorii mai de dreapta ai CDU-CSU, nemulţumiţi de politica centristă dusă de guvernul de coaliţie al dnei Merkel, au migrat spre FDP, partid de orientare liberală atât pe plan economic, cât şi social. Iar alegătorii tradiţionali ai Partidului Social-Democrat (SDP), nemulţumiţi din alte motive de politica centristă, n-au venit la vot sau au migrat spre Partidul Stângii (Die Linke), un partid post-comunist.
În campania pentru alegerile anterioare, din 2005, dna Merkel promisese reformarea economiei şi a sistemului sigurărilor sociale, ca şi modificarea codului muncii, măsuri menite, în general, să tempereze cheltuielile publice şi să sporească competitivitatea economiei germane. Rezultatul alegerilor a fost însă strâns şi dna Merkel s-a văzut nevoită să împartă guvernarea timp de patru ani cu social-democraţii. Ca urmare a trebuit să-şi modereze elanul reformator şi să se mulţumească cu schimbările agreate de parteneri, în principal prelungirea vârstei de pensionare şi mărirea TVA. Din această experienţă, Angela Merkel a înţeles că electoratul acceptă reformele, atât timp cât nu i se cer sacrificii greu de suportat. În consecinţă şi-a diluat discursul reformist în campania de anul acesta. Flexibilitatea ei şi ca