Pentru următorii ani putem lua în calcul că majoritatea autorităţilor publice vor avea de 50 ori mai mulţi bani pentru proiectele de dezvoltare. Cum aşa? Păi, la fiecare 2 euro alocaţi de o administraţie publică pentru un proiect de dezvoltare, Uniunea Europeană adaugă încă 85 de euro, iar Guvernul României încă 13 euro. În total – 100 de euro. Deci, de 50 de ori mai mulţi bani, datorită fondurilor structurale şi de coeziune. După unele aprecieri, punga banilor europeni este atât de mare, încât până în 2015 nu vom reuşi să cheltuim tot ce ni se va aloca.

Până atunci, însă, problema este alta: trebuie să reuşim să dezvoltăm, să cofinanţăm şi să implementăm proiecte de un impact cât mai mare. Şi pentru a aprofunda tema finanţării, nu trebuie să ne limităm la bugetul existent în vistieriile administraţiilor publice. Există şi alte surse de asigurare a cofinanţării pentru proiectele europene pe care ni le dorim. Conform OG 45/2003 privind finanţele publice locale, instrumentele de finanţare la care au acces ad-ministraţiile locale sunt: titlurile de valoare şi împrumuturile de la bănci sau alte instituţii de credit. Desigur, creditul bancar este deja un instrument financiar clasic pentru multe autorităţi locale. În anii recenţi, tot mai mult teren au câştigat şi obligaţiunile municipale.

Desigur că aceste datorii trebuie rambursate din veniturile proprii ale autorităţii publice care contractează finanţarea respectivă. Pentru a nu îndatora prea mult comunitatea, utilizarea unor astfel de instrumente este recomandabilă mai ales în cazul proiectelor generatoare de venituri (directe sau indirecte) pentru autoritatea publică. Pentru a justifica procedura complexă de finanţare sunt recomandabile mai ales proiectele de mari dimensiuni, precum amenajarea unor staţiuni turistice, amenajarea unor structuri de susţinere a mediului de afaceri, dezvoltarea infrastructur