şca Stănescu de la conducerea cotidianului „Ziua" se încheie, practic, etapa care a stat sub semnul jurnaliştilor formaţi la şcoala presei pre-revoluţionare.

După decembrie 1989, ziarele care fuseseră editate de Partidul Comunist Român şi-au câştigat independenţa, la conducerea lor venind gazetari care, în general, nu avuseseră funcţii de conducere în presa comunistă. Primul ziar al Revoluţiei, „Libertatea", moştenitor al efectivelor „Informaţiei Bucureştiului" l-a ales prin vot, ca redactor şef pe Octavian Andronic. La „România Liberă" puterea a fost preluată de echipa jurnaliştilor daţi afară şi trimişi prin puşcării în ultimii ani: nimeni nu l-a contrat pe Petre Mihai Băcanu când acesta s-a instalat la conducerea ziarului. La „Adevărul" a venit un redactor şef din afară - Darie Novăceanu. Mai puţin clar a fost transferul de putere de la „Tineretul Liber", unde a fost formată mai întâi o echipă, după care conducerea i-a fost atribuită lui Aurel Perva. Noile ziare apărute în 1990 au apelat la jurnalişti din vechea gardă: „Curierul Naţional" la Horia Alexandrescu, „Azi" - la Octavian Ştireanu, „Dimineaţa" - la Radu Bogdan. Săptămânalele au apelat la aceeaşi „rezervă de cadre": „Expres" - Cornel Nistorescu, „Zig-Zag" - Ion Cristoiu. Schimbările de pe parcurs i-au adus apoi în prima linie pe Ştefan Mitroi, la „Tineretul liber", pe Valentin Păunescu la „Curierul Naţional", după plecarea lui Horia Alexandrescu la noul „Cronica Română", sau Ion Cristoiu, atunci când s-a lansat „Evenimentul zilei" în 1992.

Mişcările care au avut loc în anii următori s-au consumat în interiorul aceloraşi echipe. Ziarelele-fanion şi-au format formulele de conducere: puciul de la Adevărul s-a soldat cu instalarea lui Dumitru Tinu în locul lui Darie Novăceanu, încă din 1991; a apărut „Ziua", în 1994, cu Sorin Roşca Stănescu în funcţie, trecut de la Libertatea la România Liberă şi a