În 1988 era lansat celebrul film "The Accused" ("Acuzata"), în regia lui Jonathan Kaplan. Jodie Foster făcea aici un rol extraordinar – Premiul Oscar (1989) pentru cea mai buna actriţă într-un rol principal. Sarah Tobias, o tânără libertină, intră într-o seară într-un bar plin de bărbaţi încinşi de alcool. E frumoasă, poartă o fustă foarte scurtă, tocuri, nu are sutien pe sub bluză, este uşor drogată şi, mai ales, are o stare de excitare extrem de provocatoare. Nu este de mirare că lucrurile degenerează. Iniţial, Sarah se prinde în jocul erotic de grup, dar la un moment dat se sperie şi spune clar, răspicat: NU. Dar lucrurile nu mai pot fi oprite, şi violul în grup are loc. Sarah reclamă la poliţie violul, dar constată că toată lumea este împotriva sa – că "şi-a căutat-o" cu lumânarea – devenind, din reclamant legal, acuzat moral. Filmul este, de fapt, o dezbatere pe tema ciocnirii dintre două viziuni. O viziune misogină, masculină şi agresivă a apărării, care vrea să o scoată vinovată pe Sarah pentru că a provocat nişte "bieţi" bărbaţi ameţiţi de băutură. Şi viziunea umană şi corectă, cred eu, a acuzării – care va şi avea câştig de cauză, în final, la proces – potrivit căreia un viol nu este scuzabil în nici un fel de împrejurare, indiferent de cine este victima. Astfel, chiar şi un viol asupra unei prostituate bete, dezbrăcate şi provocatoare, dar care a apucat să spună "NU" clar, cu martori, actului sexual forţat, este o crimă la fel de gravă.
După apariţia ştirii despre eleva de 17 ani de la Liceul "Jean Monnet" – "violată" de profesorul de sport în timpul unei excursii – au început să iasă la iveală detalii care ne arată că, cel mai probabil, nu a fost vorba despre un viol. De altfel, încadrarea juridică a faptei profesorului a fost de "întreţinere de raporturi sexuale cu o minoră", nu de viol. Opinia publică s-a împărţit în două tabere: cei care
