Elena STEFOI

Prim ministrul Victor Ciorbea si-a inceput cariera guvernamentala ca o exceptie, adica apreciat si laudat de toata lumea. Nimeni nu l-a contestat, nici macar liderii fostei puteri, care au vazut in "motul novice intr-ale politicii" cea mai buna alegere si "steaua" Conventiei Democrate. Cit despre presa, ea s-a grabit sa-i gaseasca noului sef de cabinet toate calitatile din lume iar electoratul a ajuns imediat sa creada in perfectiunea atotsalvatoare a unui om care acum un an lupta cu administratia de pe pozitiile unui lider sindical. Putin a lipsit ca domnul Ciorbea sa fie transformat din start intr-un semizeu si domnia-sa nu parea sa se teama ori sa se fereasca de handicapul unei astfel de receptari supradimensionate. Prima si cea mai importanta greseala legata de numele lui Victor Ciorbea a fost speranta ca el ar putea impaca pe toata lumea, acoperind de unul singur prapastia dintre partidele noii coalitii guvernamentale, armonizind interesele Fondului Monetar cu acelea ale muncitorilor din marile intreprinderi si vorbind gazetarilor in asa fel incit ei sa se inchine mereu in fata noii puteri. Talentul de negociator al alesului Conventiei Democrate nu poate fi pus la indoiala, dar asta nu inseamna ca acesta e si suficient pentru ca rezultatele guvernarii sa fie vizibile si unanim acceptate. La mai putin de doua saptamini din momentul investirii oficiale, premierul a devenit tinta unor multiple contestatii, aliatii, adversarii si admiratorii intorcindu-se brusc impotriva sa.

Negocierile pentru posturile de prefecti, subprefecti, directori de prefectura, secretari si subsecretari de stat s-au dovedit mai greoaie si mai riscante decit negocierile pentru portofolii. Intelegerile de la Palatul Victoria provoaca si acum, ca si in legislatura precedenta, "alunecari de teren", proteste, santaje, dezvaluiri ori procese in filialele judetene