Am calatorit in timp... Citeam rezultatele sondajului realizat de Biroul de Cercetari Sociale in perioada 1-7 august 2006 si brusc timpul si spatiul s-au topit in jurul meu. Nu mai traiam in România capitalismului salbatic a anului 2006, nu mai eram chinuit de salariul mediocru cu care ma plateste institutia, nu mai aveam obsesia milioanelor datorie la intretinere, nu ma mai agatam cu sperante poate desarte de iluzia aderarii la Uniunea Europeana... Eram iarasi adolescent, renascusem in anul 1984 si aveam 14 ani. Citeam cu nesat poeziile lui Adrian Paunescu si-l rugam pe tata sa ma lase sa ascult la magnetofonul „Kashtan“, cu boxele date la maxim, muzica Cenaclului „Flacara“. La TV, in programul de sâmbata seara, vizionam filme cu Florin Piersic si invatam istoria artistic prelucrata a tarii: cum Margelatul facea el trafic de arme pentru revolutionarii de la '48 si cum haiducii lui Sapte Cai ajutau pe tarani in lupta impotriva boierilor hapsâni, iar duminica traiam cu sufletul la gura aventurile lui Sergiu Nicolaescu când el, comisarul Moldovan, ii invingea dupa lupte grele, dar cu mâinile curate, pe legionarii lui Paraipan ori când era ajutat ca ilegalist comunist, de Pistruiatu', sa arunce in aer trenurile cu soldati germani si sa dea manifeste cu „Citeste si da-l mai departe!“ printre muncitorii de la Grivita. Martea, zi de teatru TV, il admiram pe Radu Beligan in „O scrisoare pierduta“. La chefurile facute de ai mei cu colegii de serviciu ascultam la pick-up-ul „Tesla“ placi cu Irina Loghin si Angela Similea si de Revelion ne amuzam copios cu Stela Popescu, Arsinel si Jean Constantin. Nadia Comaneci si Hagi ma faceau sa ma simt mândru ca sunt român si lumea parea incremenita intr-o prelunga si dulce asteptare. Inaintând eu in adolescenta, l-am auzit pe tata vorbind in soapta despre unii, dizidentii, si am inceput sa citesc „pe sub mâna“, din biblioteca secreta a