Walter Ghicolescu face ce face şi ajunge la sufletul celor care îi ascultă compoziţiile datorită vocii sale cu un timbru special. Profesor de matematică la Colegiul Tehnic de Marină „Al. Ioan Cuza”, predă chitara copiilor la Costineşti, Constanţa şi Năvodari şi face parte din categoria folkiştilor pe care ţi-e imposibil să-i treci cu vederea. Are o plăcere deosebită să cânte piese vechi, pe care nu le mai cântă nimeni, şi crede că lumea este atât de cuprinzătoare, încât e loc pentru toţi. Anul care tocmai a trecut a fost unul plin de concerte, dar şi de proiecte duse la bun sfârşit. Oamenii îl recunosc şi îi fredonează piesele. „Din punctul de vedere al unui matematician, perfecţiunea muzicii este comparabilă cu o limită la plus infinit!”, spune Walter Ghicolescu, care-şi sărbătoreşte ziua de naştere astăzi. Jurnalul Naţional îi urează „La mulţi ani!”.
„Eu compun şi cânt aşa cum simt. Bun şi rău în viaţa mea în ultimul an? Rău a fost că am amânat lansarea celui de-al doilea album al meu. Adrian Grădinaru, prietenul care mă ajută, are şi el timpul liber limitat, la fel şi eu, aşa că merge mai greu. Rău cred că mai este şi faptul că nu am reuşit să duc la capăt toate ideile pe care le aveam vizavi de folkul constănţean. Dar din toamnă am început cursuri de chitară cu foarte mulţi copii în mod organizat şi regulat. În fiecare săptămână mă văd cu ei şi sunt din ce în ce mai mulţi. Am avut multe apariţii, nu câte mi-aş fi dorit, dar mai multe decât am sperat. Chiar şi la Bucureşti, acolo unde se dă ora exactă.
Am reuşit să înfiinţez o asociaţie culturală care-mi poartă numele şi cu care am nenumărate proiecte. Am pus bazele unei şcoli care se numeşte chiar aşa, «Folkistika». Cu domnul Gigi Căpăţână, filolog la bază, am început lupta împotriva manelelor şi a ritmurilor fără rost şi am dat un nume acestei lupte: «Flota de Folk». Cum se numeşte «motorul» care
