Sărbătoarea filmului, de data aceasta francez, este un eveniment echivoc pentru cinefilii autohtoni. Pe de o parte, se pot viziona filme foarte noi care altminteri ajung cu greu (uneori, chiar niciodată) pe ecranele de aici; nu ştiu de ce, dar pe scară largă, părem să importăm de la francezi o majoritate de comedii sau succese de box-office (cum a fost, din fericire, Iubeşte-mă dacă poţi). Reversul medaliei este că titulatura festivă a evenimentului nu garantează calitatea filmelor prezentate - nu mi-e clar pe ce criterii sau de către cine sunt alese peliculele, mai ales când observ că regizori veterani sunt amestecaţi cu debutanţi. Pentru a ilustra aceste afirmaţii am ales un eşantion de trei filme care demonstrează această degringoladă a valorii: primul e L"Homme du train, excelent şi accesibil şi ca "noutate video", apoi Haute tension, un exerciţiu ok în genul thriller - de fapt, "de groază" - şi Anatomie de l"enfer, într-adevăr dramă, dar nu pentru personaje, ci pentru spectatori.

Reţeta succesului lui Patrice Leconte (regizorul lungmetrajului L"Homme du train) se poate rezuma astfel - cupluri paradoxale - şi ea se aplică în ambele filme prezentate (al doilea fiind Confidences trop intimes). De data aceasta, e vorba de un delincvent de profesie, Milan (Johnny Hallyday) care vine într-un orăşel de provincie pentru a jefui o bancă, şi de un profesor pensionat de literatură franceză, Manesquier (Jean Rochefort). Cei doi nu au nimic în comun în afară de faptul că fiecare îşi doreşte ceea ce crede că e viaţa celuilalt; în fond, e vorba doar de proiecţii ale personajelor, căci ambii au cariere nerealizate şi existenţe înţepenite în rutină. Manesquier, mereu vorbăreţ şi autozeflemitor, şi-a compensat banalitatea traiului provincial folosindu-se de cultură, ca de o lume anexă. Milan, laconic ca un erou de western (gen la care filmul face numeroase aluzi