Vine sfârşitul lui decembrie, aşa că este de la sine înţeles că spaţiul public va fi ocupat cu evenimentele din decembrie ’89.

Da, ştiu. Unii dintre dumneavoastră s-au plictisit, alţii vor ridica din nou problema sutelor, miilor de revoluţionari apăruţi peste noapte... Vor apărea şi nostalgicii, aceleaşi imagini de la mormântul lui Nicolae Ceauşescu! Am însă senzaţia că o pâclă deasă şi bine ţesută este aşezată an de an pe ochii noştri. Întrebarea fundamentală rămâne: cine a tras! Bine, dacă ar fi să ne luăm după Ion Iliescu, vom afla când criminalul lui JF Kennedy va fi arestat. Am citit destule despre revoluţie, cele mai consistente studii fiind din punctul meu de vedere cărţile lui Alex Mihai Stoenescu, iar mai recent mărturiile-fluviu ale lui Grigore Cartianu. Pe de altă parte, departe de ochii marelui public, să-i spunem aşa, şi alţi oameni au "partea lor de adevăr". Citesc de când a apărut – aşa cum îi stă bine oricărui gazetar care se vrea bine informat – revista "Vitralii – Lumini şi umbre" a Asociaţiei Veteranilor din Serviciile Române de Informaţii. E lunară, dar se găseşte cu un pic de efort şi la chioşcuri. Ultimul număr, 9, din decembrie, cuprinde cred cea mai bună analiză a evenimentelor din decembrie 1989. Dacă ar fi după mintea mea sau aş avea un pic de putere la vreun jurnal l-aş republica integral. Redau doar câteva mici fragmente pentru că cititorii avizaţi, dar şi cei mai tineri vor pricepe imediat cine a avut rolul principal acum 22 de ani.

"Simplificând acest tablou la maxim, putem sesiza două caracteristici esenţiale: 1) funcţiile politice în stat au fost acaparate de oameni care aveau simpatii deschise, iar alţii chiar şi legături constante cu autorităţile sovietice şi 2) funcţiile de decizie în Armată au intrat pe mâna unor ofiţeri care tocmai din cauza atitudinii lor pro-sovietice fuseseră trecuţi în poziţii marginale