Textele tale sunt prea lungi, mi se reproşează. Bine, zic, dar scriu pe blog, până la urmă, cât iese, iese, n-o să aştern patul lui Procust, ca să bat recorduri de optimizare, indexare şi ce o mai conta pe lumea asta mare a Internetului..
E adevărat, dar n-o să citească nimeni până la capăt, sună sentinţa.
Iar Managing Editor-ul de la CNBC.com confirmă verdictul de pe cealaltă parte a Pământului, care azi, graţie unui simplu click, pare foarte aproape. Câteva concluzii de la începutul articolului scris de Allen Wastler afacerile cu presa scârţâie, oamenii nu mai citesc, doar răsfoiesc, iar dacă o fac, n-o fac până la capăt!
Pe scurt, ca să nu pierd atenţia celor care încă nu s-au plictisit până aici – Wastler stabileşte un număr de maximum trei paragrafe până când lectura e abandonată – azi nimeni nu mai citeşte, ci practică un soi de parcurgere orizontală. Nu mai savurează cuvântul şi greutatea lui, succesiunea de idei, demonstraţia, ci doar răsfoieşte. Navighează. Iar asta pleacă de la faptul că generaţia următoare citeşte tot mai puţin în mod tradiţional. În plus, fără sublinieri, link-uri, mai mult despre, articolul, oricât ar fi de bine scris, e arid şi sortit abandonului. Măria Sa Google consemnează că l-ai citit, dar, Dumnezeu cu mila, de fapt l-ai uitat ca pe o valiză în gară după ce l-ai „fotografiat“ în diagonală, cum se zice în jargonul presei de la noi.
Textele din mijloacele de informare în masă de azi încep să se bucure de statutul acelor scrieri celebre ale unor autori pe care toată lumea zice că i-a citit, dar, luaţi la bani mărunţi, câţi dintre noi care pretind asta au şi citit până la capăt un volum de Joyce, Dostoievski, Tolstoi?!
Dar să ne întoarcem, după aproape două mii de semne incluzând spaţiile şi la al 6-lea aliniat, ceea ce înseamnă că aţi sărit de mult pe alt site, la titlu, „La început a fost conţinutul“. Cu