“Eu mi-s Măria lui Ionu’ Ghiacului”...
Ar trebui să vorbim despre bucate, că doar de-asta am scos-o din rânduiala bucătăriei pe cumnata lui Ioan Pop, zis „Popicu”, sufletul cel mare al grupului folcloric „Iza” din Maramureş. Dar cum s-o opreşti din vorbă, când are aşa multe şi aşa de grozave lucruri de spus!... „Ghiacul îi diaconul. Cantorului de la biserică, noi îi spunem ghiac. Şi străbunicul meu a fost diacon. Şi aşa i-a rămas porecla. Lui bunicul şi lui tata, tot aşa li s-a spus. Se ia după porecla tatălui... Pe mama o chema Anuţa a Eudochiei. E o excepţie, pentru că erau puţine Eudochia în sat. N-a mai tebuit să-i zică Dochia a lui Mihai Anisiei, cum îi zicea... Şi Anuţa erau puţine în sat. Maria au fost mai multe. Maria, Ileana, Ion şi Gheorghe - sunt aproape tot satul. Mai demult, la noi, prima fată era Măria, al doilea, feciorul, era Văsălie şi pe urma veneau şi alte nume. Dar obligatoriu prima fată era Măria. Doar dacă se-ntâmpla, ca o bunică sau strabunică de era de un rang mai mare şi o chema altfel, atunci i se punea numele după aceea...”
Ne-am lămurit cu numele. De-amu-i vremea să intrăm în blide! Îi zic asta şi ea râde! Tare frumos mai râde, acolo, în tinda casei vechi din Hoteni, pe care cumnată-su, Popicu, a adus-o tocmai din Poienile Izei. Casă călătoare… că pe la români şi casele se călătoresc, şi bisericile. Nu doar oamenii!
“Pe vremea mea, era musai femeile să facă de mâncare. Pe atunci nu erau aşa de multe cooperative (magazine - n.n.) cum sunt acum, ca să cumperi de mâncare. Trebuia să faci. Când te-ai măritat, la 15 ani, cum era de demult, o trebuit să ştii să faci tocană şi mâncare. Că la noi se mâncă dimineaţa tocană cu brânză şi cu lapte, iar seara tocană cu brânză şi cu lapte". Mă uit întrebător... "La noi, tocană se zice la mămăligă. Iar la fasole, îi zicem mazăre. Şi la varză - curechi. Şi la cartofi – piciochi. Nu ştiu de