Anunţata revizuire a Constituţiei a generat o serie de dezbateri publice nu doar despre regionalizare sau despre modificări în privinţa unor atribuţii ale Preşedintelui ţării sau ale Primului ministru, ci şi cu privire la introducerea unor referinţe la numele lui Dumnezeu sau la tradiţia creştină a poporului român.

Părerile, cum era de aşteptat, sunt împărţite: de la reacţia virulentă a celor care sunt convinşi că, prin astfel de referinţe, se aduc grave atingeri "laicităţii" statului român, până la sesizarea unui firesc de către cei care văd, în astfel de propuneri, o rotunjire a identităţii noastre. Puţini, foarte puţini sunt cei care au avut curiozitatea să cerceteze ce se întâmplă în Constituţiile unor alte state occidentale (că tot există moda – sau complexul? – de a privi mereu într-acolo). Ar fi putut constata, astfel, nu numai că sunt numeroase statele care menţionează, în acest act fundamental al statutului de drept, numele lui Dumnezeu, ci chiar, în unele cazuri, trimiterile sunt la Preasfânta Treime sau la Persoana Mântuitorului. Spre exemplu, Irlanda menţionează, în preambul: "În numele Preasfintei Treimi, de la Care este toată autoritatea şi către Care, ca finalitate, toate acţiunile oamenilor şi ale statelor trebuie să se îndrepte. Noi, poporul Irlandei, cu smerenie recunoscând toate obligaţiile noastre către Domnul Dumnezeul nostru, Iisus Hristos (...) Adoptăm, împuternicim şi ne încredinţăm pe noi înşine acestei Constituţii." Iar la articolul 6, aceeaşi Constituţie precizează: "Toate puterile de guvernământ, legislative, executive şi judiciare, derivă, sub Dumnezeu, din oameni (...)."

Grecia este un al doilea stat în a cărui Constituţie se regăseşte, tot în preambul, o trimitere chiar la "numele Sfintei, Deofiinţă şi Nedespărţitei Treimi", iar la articolul 59 se precizează: "membrii Parlamentului vor depune public următorul jurământ în