Experienţa despre care am vorbit ieri a fost doar una sau prima experienţă legată de transmiterea emoţiilor de care am fost conştientă chiar în vreme ce se întâmpla. Toţi oamenii trec prin asemenea întâmplări şi nu atât de rar pe cât am crede, dimpotrivă. Ele nu fac parte din categoria fenomenelor paranormale şi nu implică un soi de capacităţi speciale. Toţi oamenii au emoţii, deci toţi oamenii „conversează” emoţional cu cei din jurul lor. Emoţiile nu se transmit pentru că „cineva” vrea să ne facă rău sau pentru că altcineva vrea să ne facă bine, cât pentru că ele sunt „un limbaj de comunicare” subtilă. Un limbaj care nu se aude cu urechile fi­zice, nici nu se vede cu ochii, dar se percepe intern şi, într-un fel sau altul, ne „obligă” să reacţionăm la nivel conştient ca şi cum „am şti” precis răspunsul emoţional care-a creat reacţia. Cu alte cuvinte, emoţia din interiorul nostru, fie că suntem conştienţi de ea sau nu, ne creează reacţia.

Daniel Goleman a studiat pro­blematica transmiterii emoţionale; cărţile sale au fost publicate şi în Ro­mânia de Editura Curtea Ve­che. Ele ar putea fi un reper foar­te bun pentru înţelegerea a ceea ce în­seamnă emoţiile. Goleman a lan­sat termenul de „lider emoţional”, precum şi pe acela de „inteligenţă emoţională”. Studiile citate de el arată că emoţiile se transmit, fie ele pozitive sau negative şi, mai mult, că există persoane care au o mai mare putere de transmitere a emoţiilor, iar aceste persoane se numesc „li­deri emoţionali”. Aceşti lideri nu sunt întotdeauna conducătorii unei firme, ai unei instituţii sau ai unei ţări, deşi uneori chiar aceştia sunt şi liderii emoţionali. Studiile lui Goleman arată că emoţiile se transmit de la un creier la altul în 15 minute de întâlnire a unei persoane cu alta. În cele 15 minute, parametrii fiziologici ai corpului omenesc, precum tensiunea arterială, bătăile inimii etc., se modi