» "Necuratul sta ascuns in detalii", spune o vorba care se verifica din plin, mai ales in cazul contractelor de imprumut incheiate cu bancile. Scriam, saptamana trecuta, despre prea-discretul ROBOR, indicele dobanzilor cerute pe piata interbancara ajuns, printr-o miscare speculativa, la niveluri care l-au scos din conul de umbra, spre care priveau doar initiatii, si l-au pus pe buzele multor debitori de rand.
Brusc, unii dintre roma-nii cu rate pe la banci – prea putini inca, zic eu – si-au amintit ca inainte de a primi banii au semnat niste hartii. Au scormonit prin sertare si au scos la lumina CONTRACTUL. Am toate motivele sa cred ca doar cativa sunt cei care citesc paginile cu scris maruntel ale condamnarii la plata – ca altfel nu pot sa-i spun – semnate de cele mai multe ori dintr-o suflare.
Apropo de scris: sa nu credeti ca e asa de puchinos din grija bancii pentru copacii planetei. Nu! Scrisul marunt nu te indeamna deloc la lectura, mai cu seama cand trebuie sa deslusesti cinci-sase pagini de pasareasca juridico-bancara. In cel mai bun caz, omul se uita la dobanda, poate pe la niste comisioane, dupa care da repede cu pixul, gandind la frigiderul, LCD-ul, masina de care se va bucura dupa ce ia banii imprumutati.
Daca banca mai vine si cu vreo fumigena promotionala gen "ai banii acum, platesti peste doua luni", cum e in perioada sarbatorilor (atentie, ca se apropie!!!), atunci fereste-te, buget personal, ca te fac praf cu creditul! Contract!? Clauze!? Drepturi!?
Trageti aer in piept si spuneti ca la acoolicii anonimi: sunt debitor si nu am citit cu atentie contractul. Ca sa va dau curaj incep eu. Sunt Ovidiu si m-am uitat mai atent pe contract abia acum cateva zile.
Primul lucru pe care mi-l reaminteste hartia este ca am imprumutat de la banca mai multi bani decat am luat de la casierie. Diferenta s-a dus in comisioa
