interviu cu Luis Fernando Verissimo Luis Fernando Verissimo, fiul lui Erico Verissimo, marele prozator brazilian din secolul trecut, este traducător, jurnalist energic şi caricaturist apreciat, colaborînd la cele mai importante ziare şi reviste braziliene, saxofonist într-o trupă de jazz şi unul din romancierii brazilieni de succes ai ultimilor ani. Premiat şi tradus peste tot în lume, Editura Curtea Veche ne-a propus - în Colecţia Byblos, coordonată de Livia Szász - două dintre romanele sale, ambele în traducerea Micaelei Ghiţescu: Borges şi urangutanii eterni şi Clubul îngerilor. Luna trecută, scriitorul brazilian a fost prezent la Uniunea Scriitorilor şi la Librăria Cărtureşti pentru a-şi lansa cele două cărţi. Deşi v-am citit abia acum, scrisul dvs. îmi pare foarte familiar. Jim Crace, Carlo Frabetti, Bioy Casares, ca să nu mai vorbesc de Borges... Este acest "aer de familie" o reţetă a succesului? Cred că romanele mele sînt scrise, în primul rînd, cît mai simplu posibil. Ele reflectă stilul jurnalistic, aşa că sînt scurte, uşor de citit şi, în ciuda intrigii poliţiste care este destul de complicată, nu sînt nici greu de înţeles. Probabil, din această cauză, oamenii sînt atraşi de literatura mea, realistă, dar şi puţin fantasy, livrescă, dar şi cu umor... Oamenii au nevoie de imaginaţie, realitatea nu este totul. Scriem ca să ne amintim adevărul şi inventăm ca să ne amintim mai precis - am scris asta în primul capitol al cărţii. Deşi ştia nenumărate anecdote cu scriitori, Borges nu mi se pare că avea prea mult umor; spusese, de altfel, că parodia nu-i place. În schimb, romanul Borges şi urangutanii eterni îmi pare o parodie a romanului poliţist, iar personajul Borges este destul de amuzant. Dimpotrivă, Borges este un scriitor cu umor. Există multă ironie în povestirile lui şi poate şi din această cauză este destul de dificil să-i interpretezi literatura. Era un r