Artista regretă că UNATC-ul pierde profesori valoroşi din cauza lipsei diplomei de doctorat.
Pe Adriana Trandafir am întâlnit-o în culisele Teatrului de Vară din Herăstrău. Am pornit împreună spre un ponton de pe lacul parcului.
Stând turceşte şi admirând apusul soarelui, actriţa mi-a vorbit despre cultura de acum, copiii ei şi cea de-a doua facultate.
Evz: Aţi fost desemnată, anul trecut, cea mai bună actriţă în Cipru. Cât de mult înseamnă premiile pentru un actor?
Adriana Trandafir: La un moment dat, fiecare om are nevoie să i se spună că face anumite lucruri bine. Dar pentru mine nu sunt importante premiile. Ca dovadă, odată cineva mi-a luat un interviu acasă la mine şi m-a întrebat unde este premiul UNITER pentru cea mai bună actriţă.
Nici nu ştiam unde l-am pus prin casă, ţinea o uşă undeva. Anul trecut, l-am pus la varză pentru că e foarte greu... De curând, a trebuit să îmi fac CV-ul şi m-am mirat când am văzut câte premii am.
Aţi absolvit, recent, cea de-a doua facultate. Cum v-a venit ideea?
Am făcut "Comunicare managerială şi resurse umane". La 50 de ani am luat hotărârea asta, pentru că am vrut să fiu vie, să văd dacă mai sunt în stare să iau un caiet studenţesc sub braţ.
Eu nu îmi doresc ani mulţi în viaţă, ci mai multă viaţă în ani. M-a ajutat, am aflat lucruri pe care le ştiam, dar nu ştiam că le ştiam. Sunt mândră de chestia asta, pentru că nu am dat examene cu profesori, ci cu computerul. Niciun computer n-a văzut spectacolele mele.
Cum se poate rezolva problema tinerilor actori ieşiţi pe bandă rulantă?
Înainte, noi terminam 10 pe an şi erau 57 de teatre care ne aşteptau. Acum, în fiecare debara din fiecare apartament din fiecare cartier e câte o şcoală care lansează nu artişti, ci actoraşi... Dar am o durere. Olga Tudorache şi atâţia profesori nu mai pot preda, pentru că nu au doctoratul. @
