Angela Pâslariu este din Suceava şi a ajuns în Italia ca orice român, împins de nevoie. Începutul a fost "clasic": a plecat la un târg de maşini de la care nu s-a mai întors, şi-a găsit de lucru la un bătrân, iar apoi a cunoscut un italian. S-au asociat, el cu o cotă de 60%, şi-au luat inima în dinţi şi au luat în gestiune o pizzerie din Veneţia, unde are opt angajaţi.
Profitul a început să curgă: în zilele pline, peste pragul pizzeriei trec şi o mie de clienţi. Studiile realizate de autorităţile veneţiene arată că prin faţa localului trec într-o oră 8.000 de turişti. Aşa s-a calculat de altfel şi chiria, care ajunge la 12.000 de euro pe lună. "Avem un spaţiu de 300 de metri pătraţi, pe două nivele, iar cheltuielile fixe sunt de aproape 50.000 de euro pe lună, numai pe salarii se duc 12.000 de euro. Nu-ţi poţi permite să închizi nici măcar o singură zi, altfel rişti să nu îţi mai poţi acoperi cheltuielile", spune Angela.
Totuşi, veneţienii sunt nevoiţi să închidă des, din cauza inundaţiilor anuale, "aqua alta". Pe lângă inundaţii şi criza financiară care şi-a lăsat amprentele în buzunarele turiştilor, comercianţii din Veneţia se mai confruntă şi cu chinezii, care vând marfă contrafăcută, fabricată cu cheltuieli minime.
"Concurenţa e foarte mare, chinezii fac orice, cu un cuptor cu microunde îţi face ţie concurenţă, care ai un cuptor de pizza ce îţi ocupă jumătate de bucătărie. Au fabrici în Italia, cu muncitori de-ai lor, care lucrează 24 de ore din 24, lucrează şi copii de zece ani", mai spune românca. Italienii şi investitorii străini nu îşi permit însă să se joace cu angajaţii, din cauza sindicatelor puternice, care îi rad rapid în instanţă pe cei care îşi neglijează oamenii.
În Veneţia e sezon turistic permanent, chiar şi în perioada inundaţiilor. "Lucrăm bine până la 3-4 noiembrie. La 1 noiembrie e ziua morţilor şi
