Extracţia aurului a fost de sute de ani una dintre ocupaţiile principale ale locuitorilor din Munţii Apuseni. În perioada interbelică, în urmă cu aproximativ 90 de ani, tehnica de extracţie era relativ rudimentară. O demonstrează fotografii document realizate de Bazil Roman.
Recunoscut şi sub denumirea de fotograful aurarilor din Apuseni, Bazil Roman (1913-1993) a realizat zeci de imagini prin care a imortalizat viaţa „băieşilor“ care căutau aurul în galeriile din munţi sau în aluviunile din râuri.
Click pe poză pentru galerie foto
Fotografiile din galeriile foto surprind câteva etape din activitatea minerilor:
Baterea găurilor: după ce locul era stabilit se începea cu dalta și ciocanul se copturea și se forma locul de început pentru gaura de mină, după care cu sfredelul cel mai scurt și floarea cea mai mare, pe care se bătea cu ciocanul, se înainta în rocă, folosindu-se sfredele de lungimi diferite, până când se realiza lungimea de gaură dorită. Lungimea găurilor de mină se stabilea în funcție de duritatea roci și o cantitate de explosiv. După pușcare se alegeau bucăți de filon aurifer din steril și se scotea la suprafață în spate.
Click pe poză pentru galerie foto
Sterilul era scos la suprafață și depozitat la gura de mina în locuri numite „știurț“. Minereul de la mină la șteampuri se transporta în corfe pe cai, în căruțe trase de cai sau boi, operațiune ce purta denumirea de „mânatul minereului la șteampuri“. La sfârșitul săptămânii, se împărțea minereul în părți egale cu șiredea (targa) după munca depusă de fiecare miner. Dacă la sfârșitul împărțirii minereului mai rămânea o cantitate ce nu se putea împărți la toți, se vindea iar cu banii se cumpăra vinars care se bea împreună cu toți minerii.
