Numele de Radu Lazăr nu vă spune, probabil, nimic. Mult mai cunoscuţi vă sunt politicienii care se perindă pe la televizor şi vă promit eterna bunăstare.
Dar Radu Lazăr este mai credibil decât orice politician, pentru că el este oglinda în care se vede întreaga hidoşenie a politicienilor.
Bărbatul de 29 de ani nu este un pierde-vară, ci un om aşezat, care încearcă să-şi croiască un drum în viaţă. Lucrează ca inginer de sistem la o firmă de IT, iar soţia sa, Camelia, este consultant de vânzări la o firmă de termopane. Doi oameni tineri, ambiţioşi, părinţi ai unei fetiţe de câţiva ani. Doi tineri cărora patria ar avea toate motivele să le întindă o mână.
Dar patria română le face viaţa un calvar, luându-le şpagă din orice poziţie. Radu Lazăr a avut curiozitatea de a-şi nota într-o agendă, timp de un an, toate şpăgile date în stânga şi-n dreapta. După 373 de zile, a făcut bilanţul: 24 de şpăgi, totalizând 4.980 de lei. O mie şi ceva de euro.
În procente, această sumă reprezintă 7,5% din venitul anual al familiei. Nu e nici CAS, nici TVA, nici impozit sau altă bazaconie. E pur şi simplu şpagă. Sau TSC (Taxa pe Stat Corupt).
TSC se adaugă la toate birurile pe care un român trebuie să le plătească pentru a-şi rezolva nevoile. E o taxă neoficială, invizibilă, neînsoţită de facturi, bonuri sau chitanţe fiscale. Face parte din economia neagră şi ne face viaţa neagră.
Unde a cotizat tânăra familie Lazăr? De şase ori la medici sau la asistente medicale, de cinci ori la Poliţie, de patru ori la grădiniţă (pentru ca fetiţa lor să nu-şi piardă locul), de câteva ori la Primărie, o dată la facultate... Şi tot aşa, de 24 de ori în 12 luni. În medie, două şpăgi pe lună. Şi tot în medie, 415 lei pe lună. Adică peste patru milioane de lei vechi. Aproape un salariu minim pe economie.
Asta-i România croită de politicienii ultimilor 20 de ani! O Rom
