În martie 2005, era completată prin ordonanţă de urgenţă legea pentru declararea şi controlul averilor demnitarilor. Una dintre puţinele legi româneşti create, aparent, cu gândul la alegătorii îndreptăţiţi să beneficieze de transparenţă totală din partea oamenilor ajunşi puternici datorită votului lor. Legea s-a dovedit multiplu incomodă pentru demnitari, dovadă fiind şi încetineala cu care parlamentarii au început să-şi depună declaraţiile de avere. Deşi multe dintre declaraţiile demnitarilor de la Bucureşti sunt astăzi completate cam în dorul lelii, ele totuşi există, respectând legea. Lege care în trei ani nu a reuşit însă să pătrundă şi în straturile cu obraz mai dur al administraţiilor locale.
Astfel, în mai toate consiliile judeţene din România există cel puţin un ales local care nu şi-a făcut publică declaraţia de avere în termenul prevăzut de lege. Fie că sunt din Alba, Timiş sau Neamţ, consilierilor nu prea le pasă. Cauzată fie de frică, fie de indolenţă sau dezinteres, ignorarea impertinentă a acestei obligaţii legale îşi are, desigur, performerii. Recordul este deţinut de Consiliul Judeţean Dolj: 70% din declaraţiile de avere ale consilierilor, publicate pe site-ul instituţiei, sunt dureros de învechite. Peste jumătate dintre ele nu au mai fost actualizate din 2005, deşi legea prevede obligativitatea anuală a publicării lor pe internet.
Am discutat cu câţiva dintre aleşii noştri. Unii dintre ei se ascund după o chichiţă a legiuitorului care spune că declaraţia trebuie actualizată doar în condiţiile dobândirii de noi bunuri. Însă, legea consideră drept bunuri şi veniturile anual realizate, or, se înţelege că orice consilier încasează venituri în fiecare an. Alţii recunosc pur şi simplu că au uitat să respecte legea, dar există şi consilieri care acuză lipsa de timp sau o îndelungată absenţă din ţară. Bineînţeles că fatalmente l-am întâl