Nu ştiu dacă Valeria Seciu a mai avut un rol de compoziţie şi de o asemenea întindere precum cel din spectacolul "SatisFUCKtion", jucat recent la Teatrul Foarte Mic. E rolul unei Mame, personajul principal din ceea ce autorul – dramaturgul austriac Thomas Bernhard – numeşte "un fel de scriere dramatic-simfonică în două părţi", pe care el a intitulat-o "La ţel" ("Am ziel", traducerea aparţine lui Victor Scoradeţ).
Montarea de la "Mic", în regia lui Theo Herghelegiu, ne este prezentată ca "o farsă", cu titlul "SatisFUCKtion", alături de Valeria Seciu jucând trei actori tineri: Florina Gleznea (în rolul Fiicei), Cristian Popa (Autorul) şi Mihaela Popa (O fată). Scenografia e semnată de Dan Titza.
Textul original este mult mai mare ca volum decât ceea ce conţine spectacolul de două ore. S-a tăiat... S-ar fi putut crea lejer un recital actoricesc, dar Valeria Seciu, care a descoperit acest text dramatic acum vreo zece ani, în acelaşi timp cu regizoarea, în cadrul unui program de lecturi de la Teatrul ACT, şi-a dorit o compoziţie, după cum ne-a mărturisit Theo Herghelegiu, un spectacol.
E un rol greu de susţinut, dar forţa actriţei, trăirea ei interioară s-au completat cu ideea regizorală, cu prezenţa celorlalte personaje. Povestea femeii depravate, beţive, fugită în Olanda pe când era copil (în spectacol – o găselniţă regizorală – e rusoaică, Valeria Seciu rupând şi fraze în ruseşte printre replicile de bază), are, deci, "înveliş spectacular". Femeia a fost nevasta unui oţelar, mort de 20 de ani. I-a rămas oţelăria. Trăieşte cu fiica ei, o fiinţă extrem de emotivă, care nu s-a despărţit de mama sa de 40 de ani, de când s-a născut. Sau mama nu s-a despărţit de ea? Sunt ca două corpuri străine, dominându-se, într-un fel sau altul, reciproc.
După ce au văzut o piesă de teatru, apare în viaţa lor autorul, căci a fost invitat – de m
