E greu de găsit un exemplu similar cu al Iaşiului, unde partea religioasă se contopeşte atât de nonşalant cu dezmăţul mercantil.

Să aduci o grămadă de bani, în câteva zile, în conturile unui oraş sărac, n-ar trebui să fie un păcat când te numeşti administraţia municipiului Iaşi. Mijloacele prin care îţi propui să produci boom-ul financiar trebuie însă discutate, tocmai pentru că acţionezi în numele ieşenilor. Pretextul pentru îmbogăţirea subită este o sărbătoare religioasă, caracterizată, fără drept de apel, prin decenţă şi smerenie. Ani de-a rândul, însă, credincioşii ajunşi la Iaşi din toate colţurile ţării au fost întâmpinaţi de alaiuri gălăgioase şi arţăgoase de negustori puşi pe vândut repede şi scump, spre profit maxim sau măcar spre acoperirea taxei pentru comerţ achitată la Primărie.

Au mai găsit străinii în Capitala Moldovei şi muzicieni de mâna a doua montaţi să facă un zgomot infernal care să acopere neapărat fiece colţişor al oraşului. Au mai simţit pelerinii pe tot parcursul aşteptării la coada de la moaştele sfinte şi mirosul pregnant al cărnurilor prăjite în centrul oraşului pe grătare industriale. Iaşiul de sus arată zilele acestea ca un vulcan care fumegă din toate încheieturile şi lasă senzaţia că poate erupe în orice moment. Credinciosul veritabil are nevoie de un munte de concentrare şi putere sufletească pentru a-şi păstra neîntinate liniştea interioară şi cuvioşenia pe durata pelerinajului la moaştele Sfintei Parascheva. Probabil că pelerinul adevărat interpretează haosul comercial pe care-l găseşte la Iaşi ca o încercare în plus ce trebuie depăşită în tentativa de a se întoarce acasă purificat sufleteşte.

E greu de găsit un exemplu similar cu al Iaşiului, unde partea religioasă se contopeşte atât de nonşalant cu dezmăţul mercantil. Municipalitatea se încăpăţânează, însă, să reia an de an aceeaşi strategie ponosită, încrop