Dacă majoritatea cartierelor din Iaşi au luat numele unor combinate amplasate în ele sau pur şi simplu ale unor personalităţi, etimologia cartierului Podu Roş a stârnit de-a lungul vremii mai multe controverse.

Sunt două legende urbane care încearcă să explice misterul denumirii cartierului Podu Roş. Prima dintre ele se referă la caracterul rău famat pe care l-a avut această zonă în trecut, care cuprindeau un număr foarte mare de cârciumi şi bordeluri. Şi cum perdelele locurilor de dezmăţ ar fi avut culoarea roşie, la fel şi felinarele din cartier, s-a presupus că aşa a apărut şi denumirea cartierului. O altă legendă legată de cartierul prin mijlocul căruia trece râul Bahlui se referă la un presupus loc de execuţie. S-a scris de-a lungul vremii că în apropierea râului ar fi existat un loc de execuţie al boierilor Iaşiului şi că apa se colora în roşu de fiecare dată când un alt nobil era ucis.

Legendele locuitorilor sunt însă contrazise de specialişti. Profesorul Mircea Ciubotaru a publicat un material în Anuarul Institutului “Phillipide” în care a menţionat o explicaţie mult mai banală pentru misterul denumirii “Podu Roş”: culoarea balustradelor. “Un magistrat ieşean din perioada interbelică încerca explicaţia denumirii Podu Roş, presupunând că aceasta s-ar datora faptului că pe uliţa care cobora de la Curtea Domnească spre Bahlui (strada Palat de astăzi) erau încă din secolul al XVIII-lea casele prostituatelor, identificate prin perdele rosii la ferestre. Intuiam că explicaţia este eronată, dar acum avem dovada certa ca asemenea denumiri nu sunt metaforice, ci sunt motivate chiar de culorile menţionate (de regulă, roşu şi verde). Un dosar cuprinzând «Acta banilor cheltuiţi pentru zugrăvitul parmaclâcurilor de la poduri pe drumul ostenesc» (1828-1834) este decisiv pentru înţelegerea motivaţiei acestor hodonime: balustradele metalice ale podului erau vopsi