Tismaneanu a copilarit in Primaverii, iar tatal lui, pe care il incrimineaza, s-a numarat printre transportatorii pe tanc ai comunismului. Se apropie Craciunul. Ne mai despart cateva zile. Uriasul bruiaj politic n-a reusit sa estompeze, cel putin in sate, pregatirile febrile pentru sarbatori. In ograzi guita cate un porc care se desparte, in traditia solemn-barbara a romanilor, intalnind jungherul, de tihna cotetului cu tarate. Si-n orase este perceputa o accelerare a miscarii umane prin inghesuiala din marile magazine si sugrumarea mersului automobilelor pe strazi care-si julesc unele de altele portierele.

In ce ma priveste tanjesc dupa imensitatea privelistilor inzapezite. Mi-e dor de alb ca simbol al zapezii si mi-e dor de alb identificandu-l - iertati-mi accesul, interzis unui ziarist serios, la emotie - cu puritatea. Dupa ce orbise, Borges tinea la Coliseo in Buenos Aires conferinte, un fel de taifasuri, bucurandu-si admiratorii cu marturii despre viata lui, intotdeauna pilduitoare si cu sclipitoare asocieri de idei. Vorbind despre statutul orbului, Borges a infirmat ideea negrului nesfarsit in care ni-l imaginam pe cel vaduvit de vedere. Lumea orbului, spunea marele prozator, poet si eseist, nu-i lipsita de culori. Orbul traieste intr-o "lume de pacla verzuie sau albastruie si vag luminoasa". El mai deplangea absenta albului inlocuit de un gri nedefinit. Griul nedefinit pandeste si sarbatorile noastre de Craciun. Griul apasa acoperisurile institutiilor statului si boicoteaza luminile, care se vor vesele, din fastuosii pomi de Craciun, ridicati de primarii, guvern si firme banoase. Promisiunea ca la noapte va ninge nu-mi invinge obsesia griului dominant.

In urma cu 17 ani, intr-o Casa a Scanteii pustie realizam, impreuna cu doi-trei colegi si o droaie de tineri necunoscuti, veniti de-a dreptul din strada, primul ziar, botezat la repezeala "Tiner