…toata lumea o stie pe aia cu « toti oamenii sunt egali, dar unii sunt mai egali decat altii ». Mai putin, insa, realizeaza ca nici egalitatile nu sunt aidoma. Si nu, nu ma refera aici la alde Platon sau Aristotel, desi au avut si ei lucruri interesante de spus despre diferitele feluri de egalitate. Ma refer la mult mai recentul Tocqueville, francezul care, flacaiandru fiind, a vizitat America si-a sfarsit scriind poate cea mai buna radiografie a Statelor Unite, asa cum erau ele la inceputul secolului al XIX, dar, mai cu seama, asa cum aveau sa evolueze in secolul XX.

Pe atunci nu existau telenovele, ziarele de-abia incepusera sa infloreasca (si aici Tocqueville are o analiza pertinenta in legatura cu diferentele dintre presa americana si cea franceza), iar scandalurile sexuale (desi vehiculate inca de la inceputurile SUA), nu reuseau inca sa aiba prea multa priza la public. Si asta nu neaparat pentru ca americanii de ieri ar fi fost neaparat mai dusi la Biserica decat cei de astazi (desi erau), ci pur si simplu pentru ca gradul lor de expunere la sex si sange(le altora) era mai redus. Daca preferati, o chestiune de educatie.

Miza majora a democratiei, spunea Tocqueville, nu e succesul acesteia. Intreaga istorie a umanitatii nu e decat un mars, accelerat progresiv, spre egalitate. Problema, asadar, nu e « daca » ci « cum ». Ce fel de egalitate vom stii sa alegem ? Cum ne vom educa democratia ? Si cu asta ajungem la cele doua feluri de egalitate. Simple, dupa vorba, dupa port, dar atat de diferite : in sus si in jos.

Egalitatea « in sus » e caracterizata printr-o miscare in care cei « de jos » – din toate punctele de vedere – sunt educati si ajutati sa ravneasca a se apropia de idealul celor « de sus ». E, daca vreti, o competitie a virtutii, in care fiecare aspira sa fie mai bun. Nu neaparat mai bun la pian, medicina sau facut prajituri, ci mai bu