La începutul lunii septembrie, atunci când Victor Ponta anunţa că proiectul de lege Roşia Montană trebuie respins în Parlament, a fost un succes al protestatarilor. În absenţa reacţiei viguroase a străzii, proiectul ar fi devenit lege foarte repede, iar preşedintele ar fi promulgat-o bucuros. Acum, când Comisia specială a avizat negativ proiectul, nu mai sunt la fel de sigur că protestatarii au mai obţinut o victorie.

Nu putem fi atât de naivi încât să credem că au dispărut brusc toţi suporterii proiectului RMGC, cu atât mai mult cu cât în comisie nu s-a înregistrat niciun vot împotriva raportului negativ (doar două abţineri). Votul de luni a fost, de fapt, pentru o modificare de strategie. Proiectul încropit în august la ministerul condus de Şova avea hibe evidente şi s-ar fi împotmolit inevitabil la Curtea Constituţională. El va fi înlocuit cu unul “în stil european” – vorba consilierului Blănculescu – care nu va mai conţine referiri la Roşia Montană şi RMGC, ci va fi “un cadru legislativ general”. Atât de general, încât subiectul va fi “proiectele miniere auro-argentifere de interes public deosebit, prin care se înţeleg acele proiecte miniere prin care se extrag anual cel puţin 5 tone de aur”; de reţinut că Roşia Montană este singurul perimetru în care s-ar putea extrage anual peste 5 tone de aur.

Între timp, pe nesimţite, se fac demersurile necesare pentru ca proiectul să poată fi început fără a intra în coliziune cu diverse legi. Astfel, săptămâna trecută, în Comisia de Administraţie a Senatului a fost adoptat un amendament la Codul Silvic, propus de către senatorul PSD Mihai Vidu, care sună astfel: “În vederea implementării proiectelor miniere, titularii licenţelor de exploatare pot dobândi drepturi reale asupra terenurilor aflate în cadrul perimetrelor miniere de interes public deosebit, inclusiv de la formele asociative cărora li s-a reconstitu