Prinşi între Japonia şi Libia, cetăţenii n-au remarcat că tot sistemul de asistenţă socială din România se va schimba din temelii. Mai precis sistemul, care înghite deja miliarde de euro pe an, va căpăta "o mai pronunţată dimensiune spirituală". Pentru asta, prin osteneala parlamentarilor PDL, Camera Deputaţilor a adoptat legea privind parteneriatul dintre stat şi culte în domeniul serviciilor sociale. Pe scurt, cu bani de la buget se finanţează servicii sociale şi acţiuni caritabile iniţiate de culte, pe proiecte. În aparenţă, legea e frumoasă, statul încurajează diverse acţiuni de binefacere. În fond, în Occident, Biserica Romano-Catolică organizează uriaşe acţiuni de colectare de haine, alimente şi donaţii financiare pentru cei nevoiaşi. Dar, la noi, apare o deosebire fundamentală: prin lege 80 la sută din fonduri vin de la buget, prin Ministerul Muncii. Autorităţile locale vor da şi ele terenuri, clădiri şi alte fonduri pentru funcţionarea proiectelor. În aceste condiţii, nu mai e vorba de binefacere. Bisericile, care or fi ele, pur şi simplu o să distribuie pomenile oferite de stat. Preoţii vor deveni un fel de templieri bugetari care vor împărţi cum vor şti ajutoarele, după criterii mixte, sociale şi religioase. Probabil, sărmanii soldaţi ai lui Hristos şi ai Templului lui Botiş le vor cere solicitanţilor să spună "Tatăl Nostru" ţinând în mână adeverinţa pentru venitul minim garantat. Dar nici măcar imaginea celor doi cavaleri, Statul şi Biserica, ce călăresc acelaşi cal legislativ nu e lucrul cel mai grav. Problema e chiar îngroparea, cu muzică religioasă, a reformei sistemului de asistenţă socială din România. Până acum, ministrul Muncii se plângea că există 200 de tipuri de ajutoare şi indemnizaţii în România, de nu mai ştie nimeni cât şi cui se dă. Era vorba să se lucreze la un Cod Social ca să nu mai existe, vorba sfântului Ioan Nelu Botiş "familii ca