Aruncată mai mult în glumă decât în serios, varianta cu demisia lui Băsescu din funcţia de preşedinte în preajma alegerilor parlamentare începe să prindă cheag.
Evident, modelul îl reprezintă Rusia, unde preşedinte e un fel de Băsescu, care a aranjat lucrurile în aşa fel încât ţara să poate fi condusă cu mână de fier, în continuare, de cel care a scos-o din marasmul „epocii Ielţân”, fără a se încălca grav prevederile Constituţiei - pentru că ruşii au şi ei aşa ceva. Aflat în fruntea preferinţelor alegătorilor, acest Băsescu de la Moscova a gândit o rocadă ingenioasă cu un om de-al lui pe care-l pusese şef la un fel de Rompetrol rusesc - GAZPROM - şi pe care-l va susţine la alegerile prezidenţiale. Acesta, în contrapartidă, îl va numi premier pe fostul preşedinte - parcă Putin îl cheamă.
Ei bine, cu ce-ar diferi o manevră de acest fel la Bucureşti, unde singura cale de a-l dărâma pe acest nerecunoscător de Tăriceanu şi pe susţinătorii săi din umbra PSD-ului, ar fi ca cel mai popular om din ţară să se înhame la carul electoral al celui mai curat partid, lipsit însă de resursele asociative ale majorităţii? Aşa încât scenariul ar putea fi următorul: prin vară, dl Băsescu, scârbit de clasa politică pe care el a dus-o la putere, îşi dă demisia. La Cotroceni se mută dl Văcăroiu - cunoaşte deja topografia locului, iar Băsescu revine în Modrogan, de unde orchestrează campania parlamentară. În acelaşi timp îl repune în funcţiune pe vechiul său tovarăş, Stolojan, ghidonându-l atent spre câştigarea preşedinţiei, într-un posibil scrutin comun. Cu o majoritate suficientă, PD-L devine partid - stat, iar Traian Băsescu premier cu puteri depline şi cu multă bunăvoinţă din partea Cotrocenilor. Altminteri, un nou mandat, în 2009, în care ar trebui să se ciondănească non stop cu un premier al Alianţei BA (PSD + PNL) n-ar face decât să-i macine resursele şi ar fi păcat. Model