Traian Băsescu pare atins mortal de sindromul Elena Udrea. A intrat, de câteva zile, într-un soi de vertij, amețeala lui e vie și activă, starea de titirez îl duce într-o singură zi la biserică în Maramureș, la cârciumă în Cluj Napoca și apoi la București, într-un studio de televiziune, cărând cu el, obsesiv, un singur nume – Elena Udrea. Nu pentru siestă, ci pentru a aduna mănunchi concluziile zilei răsucite pe mosorul unui singur subiect, seara a fost consacrată tot Elenei Udrea. Că Elena Udrea, cum ambii o spun, cam cu aceleași cuvinte, a crescut, s-a format, a evoluat sub Traian Băsescu, sub atenta lui oblăduire, e limpede.

Ce-l agită paroxistic pe Băsescu? Bănuiala că Udrea nu va ocupa, la viitoarele alegeri din PDL, postul decis de ei amândoi, cel de președinte al partidului. Blaga și-a îngăduit obrăznicia de a acționa pe cont propriu, atrăgându-și susținători în județe. Același lucru a făcut și protejata Băsescului, numai că șansele ei sunt mai mici. Asta l-a făcut să turbeze pe arendașul din Deal. Pierde Udrea? N-o vreți? Atunci fărâm tot, cum am fărâmat și România, pentru că – dobitoaca de ea – nu mă vrea. Desființez PDL. Cum? Am armele mele! A început prin desființarea liderilor care n-o susțin de Udrea – niște mediocri, cu Blaga în frunte, mediocrul mediocrilor. Blaga trebuie să plece capul. Încă nu l-a plecat? Pune toate tunurile pe el. Va intra în acțiune curând și DNA. Nu vrea, nu vreți nenorociților de pedeliști s-o alegeți pe Nuțica? Desființez partidul, o spune, fără ocolișuri, Băsescu, mai ales că în mare măsură partidul s-a autodesființat.

Nihil sine Udrea! – pare a fi obsesia subconștientului băsist, explodând la suprafață din ce în ce mai alarmant. Eu cred că în Udrea, dincolo de pasiunea pentru blonda pleșcoiană, Băsescu se vede pe sine. Își vede viitorul. Își vede șansa de a scăpa de rigorile legii, când nu va mai fi preșe