Ani de zile, opoziţia a acuzat puterea că stă preş în faţa FMI şi a anuntat că, imediat cum se va schimba raportul de forţe, va renegocia la sânge acordurile cu instituţiile financiare internaţionale. Şi aşa a şi fost. A doua zi după căderea guvernului condus de MRU, revolta faţă de imperialiştii împilatori a dispărut. Nominalizaţii au dat buzna să negocieze nimic cu alde Franks & co şi să le ceară voie să mărească lefurile, să nu cumva să rămînă mormonul nevorbit la ultima lui misiune.

Ani de zile, opoziţia a incriminat puterea că, prin privatizarea societăţilor strategice, vrea să înstrăineze pe nimic resursele ţării. Şi aşa a şi fost. Puterea a fost prea proastă şi prea fricoasă ca s-o facă. La audierile din comisiile parlamentare, cei propuşi ca miniştri în domeniile care încă stau pe ceva bani şi-au anunţat intenţiile de a privatiza imediat, spre exemplu, Tarom şi Poşta Română.

Ani de zile, opoziţia a imputat puterii că rezistă-n parlament pe baza racolărilor politice şi a refuzat să se prezinte la negocierile politice de la Cotroceni ca să nu legitimeze existenţa politică a partidului trădătorilor şi şantajabililor. Guvernul MRU a căzut pe migraţie inversă. Imediat după succesul moţiunii şi desemnarea ca premier, liderul celui mai văduvit partid de migraţia politică s-a repezit să semneze un protocol de susţinere parlamentară cu şeful trădătorilor şi şantajabililor.

Ani de zile, opoziţia a acuzat vehement puterea că recompensează pe bani publici, cu sinecuri călduţe, clientela politică, susţinătorii media şi lăudătorii la program. Şi aşa a şi fost. Conform informaţiilor mele, proaspăt instalaţii se pregătesc de nişte numiri cu nimic mai morale sau mai justificate decât cele ale daţilor jos.

Da, e bine că leprele portocalii au fost date jos de la ciolan. Da, politrucii pedelişti trebuie scoşi până la ultimul din f