AGORA Sintagma de mai sus este titlul unei carti de Vasile Pavelcu, membru al Academiei (scoala de linga Teatrul National ii poarta numele), in care se prezinta afirmarea dramatica a acestei stiinte. Cartea a constituit, in 1965, cind a aparut la Editura Stiintifica, un eveniment. Autorul atragea atentia asupra „dramei" unei stiinte care a avut de infruntat ostilitatea vecinelor, care a avut de rezolvat contradictiile sale interioare, care a luptat pentru dobindirea identitatii sale si care s-a trezit implicata, de la nastere, intr-un conflict de legitimare si reabilitare, pentru a-si afirma nobletea. Atunci cind stiinta psihologiei era invadata de traduceri din literatura sovietica, cind era coplesita de dogmele marxist-leniniste, cartea aceasta ne-a aparut ca o „lumina" care deschidea noi cai de cercetare. Desigur, noi o citeam si intr-un al doilea registru: ca invitatie la gindirea libera, ne-dogmatica, ne-timorata de presiunea ideologilor timpului. Descopeream un personaj dramatic, stiinta psihologiei. Cartea a avut succes, trezise interes, s-a scris mult despre ea, era altfel si acest lucru supara. A existat si un grup, din pacate format din nume importante ale timpului, intre care Mihai Ralea si Alexandru Rosca, care au organizat autorului un adevarat „proces". Aflind despre conjuratie, Vasile Pavelcu s-a hotarit sa publice o a doua editie, cu o a doua prefata, polemica, invocind acest „act" dramatic al psihologului condamnat de psihologie. Si inca n-a fost atit de grav cum au patit alti psihologi, bagati in puscarie de delatiunea unor confrati. Diagnosticul lui Vasile Pavelcu a fost exact: peste un timp psihologia avea sa fie zguduita de o noua drama: afacerea „meditatia transcedentala". La numai citiva ani de la organizarea filierelor de formare in psihologie, psihologii au devenit suparatori: au inceput sa manifeste independenta de gindire, sa organizeze dez