Excelentă iniţiativa lui Romulus Rusan de a organiza expoziţia Ţăranii şi comunismul, care poate fi văzută pînă în iunie la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti“ din Bucureşti! Din nou, Memorialul Sighet şi Fundaţia Academia Civică, în colaborare cu Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti“, oferă încă un prilej de cunoaştere şi de meditaţie asupra atrocităţilor din vremea comunismului. Expoziţia reconstituie în documente de arhivă, fotografii de epocă (un panou întreg prezintă ţăranii căzuţi victime în Vrancea) şi mărturii de istorie orală lumea rurală românească, distrusă de colectivizare. Sînt prezentate principalele răscoale ţărăneşti din anii 1949-1962. Dar ce poate face, dincolo de a constata dezastrul? Cum putem să despărţim apele între victime şi călăi? Romulus Rusan ne prezintă semnificaţia şi consecinţele juridice ale acţiunilor samavolnice îndreptate împotriva ţărănimii. De ce această expoziţie? Pretextul ar fi simplu: împlinirea a 60 de ani de la începerea colectivizării forţate, decretată de Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român, într-o plenară din 3-5 martie 1949. Expoziţia o pregăteam de mult, de cînd am început să strîngem înregistrări de istorie orală, din 1992. Ce cuprind aceste înregistrări? Sînt mărturii ale celor care au suferit în acele vremuri. Cîte sînt mărturii ale ţăranilor? Din 5.000 de ore de înregistrări, 650 sînt mărturii ale ţăranilor. La începutul anilor ’90, am lucrat prin filialele Alianţei Civice, care erau foarte active în acea vreme, dar şi cu facultăţile de Istorie din Bucureşti şi Iaşi. La Iaşi, am lucrat cu un student, Daniel Popa, care a făcut o lucrare de diplomă pe tema răscoalelor ţărăneşti, a bătut toată ţara, între 1995 şi 2001 a înregistrat peste 60 de ţărani. Şi a cedat aceste înregistrări Memorialului de la Sighet. Din păcate, Daniel Popa a emigrat în Canada, nu-l mai găsim, i-am întrebat p