La sfârşitul anului 1986, mai multe grupuri de studenţi au iniţiat şi desfăşurat proteste publice la Beijing, criticând conducerea statului şi a Partidului Comunist Chinez, deoarece reformele economice iniţiate de liderul Deng Xiaoping în anul 1978 se desfăşurau, în opinia lor, într-un ritm foarte lent.
Efectul demonstraţiilor a fost cu totul neprevăzut: la 16 ianuarie 1987, posturile de radio şi de televiziune din China au anunţat demisia lui Hu Yaobang, unul dintre partizanii reformei "cu paşi repezi", din funcţia de secretar general al Partidului Comunist Chinez.
Doi ani mai târziu, la 15 aprilie 1989, Hu Yaobang a suferit un atac de cord în timpul desfăşurării unei şedinţe a Biroului Politic al Partidului Comunist Chinez şi a decedat. Pe fondul nemulţumirilor sociale generate de inflaţia galopantă, câţiva studenţi, intelectuali şi cetăţeni care locuiau în capitala Chinei s-au adunat în Piaţa Tien An Men din Beijing pentru a-i aduce un ultim omagiu celui considerat drept unul dintre liderii reformei economice rapide.
După ceremonia funerară la care au participat aproximativ 100.000 de persoane, acţiunea de comemorare s-a transformat într-o manifestaţie de protest la adresa membrilor aparatului de partid şi de stat, bănuiţi de faptul că favorizau actele de corupţie de la cel mai înalt nivel. Mişcarea s-a extins în alte oraşe, printre acestea aflându-se Shanghai, Chengdu şi Guangzhou.
La 20 mai 1989, Yang Shangkun, preşedintele Republicii Populare Chineze, a decretat legea marţială în capitala ţării şi a ordonat pregătirea unor unităţi militare pentru a acţiona în caz de nevoie. Două săptămâni mai târziu, în noaptea de 3 spre 4 iunie 1989, acestea au intervenit în forţă împotriva cetăţenilor care se aflau în Piaţa Tien An Men. Din estimările făcute de oficialităţile chineze, aproximativ 300 de persoane şi-au pi
