Acum, acum vine Paştele. A mai trecut un an… Ne apucăm, din nou, să vopsim ouă, să „ajutăm” iepuraşul să cumpere cadouri, să pregătim masa cu mâncăruri tradiţionale specifice acestei perioade a anului, să luăm lumină… Ce nu ştim despre aceas-tă sărbătoare? Să o luăm cu începutul.
Una dintre cele mai importante sărbători religioase ale creştinătăţii, Paştele marchează miracolul Învierii Domnului la două zile de la răstignirea pe cruce ce a avut loc între anii 26 şi 36. La mii de ani de la acest eveniment, sărbătoarea luminii nu şi-a pierdut nici măcar un strop din semnificaţie. Datorită acesteia, familiile trăiesc, ca şi de Crăciun, în această perioadă a anului momente de pace sufletească şi de apropiere profundă. Oul vopsit, iepuraşul, cozonacul, pasca, mielul, aducerea luminii în casă de la slujba din Sfântă a Învierii, toate contribuie la sărbătoarea de care amintim.
După o scurtă împrospătare a memoriei, haideţi să vedem ce ştim şi despre ce nu avem habar când vine vorba despre Paşte. De origine ebraică, termenul „Paşte” trece în vocabularul creştin deoarece patimile, moartea şi Învierea Domnului, evenimente comemorate în sărbătoarea creştină, se suprapun perfect cu Paştele evreilor din anul 33. Iepuraşul îşi face apariţia în poveştile despre Sărbătoarea Învierii Domnului datorită faptului că este considerat animalul cel mai fertil şi care reprezintă simbolul unei noi vieţi. El este originar din Germania, unde a fost pomenit în anii 1500 în scrierile germane, urmând ca iepuraşul comestibil, făcut din aluat şi zahăr, să „ia viaţă” la începutul anilor 1800. Iepuraşul este integrat în folclorul american 100 de ani mai devreme, odată cu imigrarea germanilor.
De asemenea, şi ouăle au fost asociate cu fertilitatea şi au fost folosite de greci şi romanii din Antichitate cu scopul de a sărbători aducerea la viaţă a anumitor zei. De origine păgână,