Real Madrid e departe de statutul său de cel mai important club din istorie
S-au scris mii şi mii de rînduri despre legătura aproape mistică existentă între Real Madrid şi Champions League. S-a vorbit despre miraculoasa schimbare la faţă a acestui club atunci cînd are de jucat în această competiţie. S-a spus că în Liga Campionilor, văzută drept ceea ce şi este de fapt, o extensie e bătrînei Cupe a Campionilor Europeni, Real Madrid e altceva. Se crease practic un fetiş în acest sens, o stare de superioritate totuşi fără fundament, întreţinută şi de presă, vezi coperta din "Marca" de marţi, cu un titlu suficient de arogant: "Acesta e Anfield. Ei şi ce!". Cu alte cuvinte, "Noi sîntem Real Madrid, restul nu mai contează".
"Marca" a rectificat într-un fel ieri, cînd n-a pomenit nici măcar un cuvînt pe prima pagină despre greşelile de arbitraj, care au contribuit la primele două goluri şi au influenţat rezultatul. A fost un semn de decenţă al cotidianului numărul unu al Spaniei, căci superioritatea lui Liverpool a fost atît de evidentă încît orice asemenea scuză ar fi fost penibilă.
Marea dramă a lui Real Madrid e că nici măcar nu are cum să se ascundă în spatele greşelilor de arbitraj. Da, poate că ar fi fost scuza perfectă, ar fi mascat o realitate gri, dar cînd Casillas e cel mai bun om al tău primind 4 goluri, parcă ţi-e jenă s-o mai expui public. Pînă la urmă, însuşi faptul că Real Madrid poate fi dezavantajat astfel e tot un semn de slăbiciune la nivel de club.
Explicaţiile unui dezastru, previziunile unui viitor
Liverpool nu-i o surpriză. E aceeaşi echipă care, cu Rafa Benitez, a devenit o specialistă a Ligii Campionilor. Benitez e probabil cel mai bun tactician din fotbalul de azi cînd vine vorba de astfel de meciuri. Cînd are timp să le pregătească, o face perfect, mai greu e într-o competiţie de regularitate,
