Nu am certificat de revolutionar, nu-mi pot incarca destinul cu greutatea mormintelor prietenilor mei cerand asa ceva si le doresc tuturor acelora care au acest certificat dobandit pe nedrept sa poarte aceasta greutate a mormintelor in destinul lor si in soarta copiilor lor. Stranii lucruri se intampla in tara asta unde, oricum, normalitatea tine de domeniul SF. Aici unde oameni fara noroc si viitor ajung vremelnic, inca SPER, sa conduca si sa "ocroteasca" destine... Aici "proasta satului", care altfel ar fi fost cel mult sluga pe la vreun birt de langa gara, acum, ajuns imbracat si incaltat de stat, adica de fiecare dintre noi si protejat prea mult de vreo uniforma sau vreo lege stramba in folosul lor ajunge mare sef (saracuâ analfabet), mare smenar si om de succes cu o "cariera imaculata", furand, inseland, mintind, facand nenumarate abuzuri protejat fiind de un intreg lant ierarhic al conspiratiilor tacerii, al nepotismelor, al lipsei de profesionalism, al spagii, al traficului de influenta, al mafiei de stat...
Nu pot spune si nu am dreptul sa spun ca mi-e sila! E de ajuns ca a facut asta un presedinte care a uitat, facand aceasta declaratie, de cimitirele ramase in urma lui decembrie 1989.
Unul din multele lucruri stranii se petrece chiar acum cu oamenii care au participat la revolutie in 1989. Va mai amintiti de ea? Nu prea cred asta, pentru ca ce-l putin aici in Bucuresti la 21 Decembrie NU au iesit in strada zeci de mii de oameni. Nici vorba! Au fost poate pana spre seara, cand au inceput taburile si tancurile sa treaca printre noi asa cum face cutitul incins prin unt, maximum cinci mii de oameni. Totul a inceput cu unul, doi, cu lacrimile celor ce stateau pe margine si-si cereau iertare, pentru ca nu au curajul sa faca pasul in strada alaturi de noi, cu femeile ce ne dadeau rujurile si creioanele lor dermatograf pentru a scrie pe cutiile d
