Moldoveanu a luat aurul după 16 ani de muncă
Ultimul foc! Alin Moldoveanu apăsă trăgaciul şi ridică privirea: este campion olimpic. Nu vă aşteptaţi să fi explodat de fericire. Parcă este imaginea Dianei Mocanu de la Olimpiada de la Sydney. Oare este atât de puternic încât îşi poate controla emoţiile? Nicidecum: "Cred că mai trebuie să treacă două zile, deocamdată nu realizez că sunt campion olimpic", sună explicaţia lui.
Alin, te aşteptai să cucereşti medalia de aur?
Eu am venit la Londra pentru o medalie. Acum, nu ştiu ce să spun... M-am gândit şi la aur, dar e greu să spui dinainte că vii pentru titlul olimpic. Totul este atât de relativ în acest sport. De pildă, la penultimul antrenament, am tras foarte bine, antrenamentul de ieri a fost prost.
Ce anume face diferenţa între zile?
Nu ştiu, n-am descoperit reţeta. Dacă o găseam, trăgeam 600 de puncte tot timpul.
Calmul e "defect profesional"
Eşti pe locul 34 în clasamentul mondial, dar ai câştigat aurul...
Tirul este genul de sport în care nu contează locul din clasamente, ci felul în care te prezinţi în ziua de concurs. Eu de pildă nu sunt campion naţional, pentru că în ziua respectivă n-am tras bine.
Cum de eşti atât de calm?
defect profesional. Asta este şi ideea, nu trebuie să te exteriorizezi nicidecum. Este bine să te izolezi, să-ţi vezi de treabă. Între două focuri, menţin un stereotip dinamic, care mă ajută să mă concentrez.
Cui dedici medalia?
Tuturor românilor.
Pe podium cu ochii umezi
Ce înseamnă aurul pentru tine?
Vă daţi seama. Este realizarea muncii mele. Fac tir de 16 ani.
Ai fost un monument de calm, doar pe podium ţi s-au umezit ochii.
Când eşti acolo, este greu să nu dai frâu liber sentimentelor. Dar nici atunc
