CRONICĂ DE FILM. Avea 76 de ani când a terminat lungmetrajul "Marioneta", dar vârsta nu se citeşte în limbajul cinematografic al lui Roman Polanski, care a văzut în bestsellerul lui Robert Harris - alături de care semnează scenariul - nu doar scheletul unui thriller, ci şi oportunitatea de a muşca din subiecte grele, care merg de la etica scrisului până la statutul contemporan al torturii.

Universul e din nou cu susul în jos, iar sistemul axiologic absentează cu desăvârşire: scriitorul marionetă interpretat de Ewan McGregor (nu are nume în film) îşi "marketează" talentul în faţa editorilor declarând că principalul său aport la autobiografia fostului premier britanic, Adam Lang (Pierce Brosnan), îl va constitui ignoranţa în ale politicii. Ca atare, va redacta un text "inimos", va pătrunde fără nicio prejudecată în intimitatea omului politic şi o va traduce cu căldură pe înţelesul maselor.

Dau o mână de ajutor şi soţia ageră a premierului (Olivia Williams), şi şefa lui de personal (Kim Cattrall). Fireşte, cum predecesorul său a murit în circumstanţe stranii, noua "marionetă" începe repede să-şi facă griji pentru totalitatea organelor sale, pe măsură ce descoperă un întreg păienjeniş de trădări, duplicităţi şi înjunghieri pe la spate. Iar Polanski coregrafiază cu minuţiozitate transformarea autorului amator de rescriere a istoriei, împăcat cu traiul în umbră, în agent dublu încăpăţânat să descopere adevărul şi să rămână în viaţă.

În universul ambiguu moral al lui Polanski, adevărul rămâne însă lipsit de orice relevanţă. Nu, Robert Harris nu e John le Carré; romanul său se ţine cu dinţii de linia narativă, dialogurile duc uneori lipsă de subtilitate, nu-şi bate capul cu dezvoltarea vreunei atmosfere. Dar aici intervine Polanski: respiri ameninţare în fiecare secundă a filmului, de la încrâncenarea actorilor - Brosnan a copiat de la Blai